Interviu: Alexandra [9]

Eu: Cum te-ai descrie in cateva randuri? 

Alexandra: Ei bine, pot sa spun ca sunt o fata ambitioasa, visatoare, sensibila, neindemanatica de cele mai multe ori, zambareata si care rade
destul de mult, chiar daca uneori nu am niciun motiv. Stiu ce vreau de la viata, sunt constienta de calitatile si defectele mele, si de obicei sunt
indiferenta la observatiile pe care le primesc (bine, doar la cele cu rautate, si nu cele care ajuta in construirea caracterului meu).

Eu: Cum se vede viata prin ochii tai?  

Alexandra: Viata este o oportunitate, in care avem diferite sanse de a alege calea pe care dorim sa o urmam, si, chiar daca intalnim anumite obstacole,
nu inseamna ca trebuie sa avem o atitudine negativa in legatura cu aceasta. Si chiar daca nu e roz, eu una ma multumesc cu ea. Nu degeaba imi place
citatul " Everyone wants happiness, no one wants pain. But you can't have a rainbow without a little rain."

Eu: Ti-ai facut planuri cu privire la vacanta de vara?
Alexandra: Vara este anotimpul meu preferat si tot timpul imi fac planuri pentru vara, inca din prima zi de toamna. Cat despre anul acesta, nu o sa fie unul foarte diferit.
Tinand cont ca  azi vor ajunge prietenele mele din America, sunt sigura ca va fi o vara de neuitat, ca multe altele.Ce vom face?....nimic mai mult decat sa ne distram
cat timp avem ocazia si sa ne bucuram de fiecare moment petrecut impreuna. De asemenea, vom fi  ocupate si  cu "tabara" din care facem parte si cred ca va fi chiar foarte
interesant, desi putin obositoare. In afara de distractie, planuiesc sa lucrez la lb.engleza, facand exercitii de gramatica, vocabular si , de asemenea, am sa incerc sa citesc cat mai multe carti (aceasta fiind deja un hobby),
nu doar pentru a ma pregati pentru olimpiada de anul viitor, la care Trebuie sa trec pe faza nationala[!!!!], ci si din simpla placere e a lucra la engleza. De asemenea, chiar daca nu sunt
foarte buna la franceza, planuiesc sa lucrez si la aceasta, fiindca este o limba frumoasa, pe care chiar vreau sa o invat..Asadar, am sa imbin distractia cu invatatul. 

 Eu: Ce iti place cel mai mult la tine si ce ai schimba daca ai putea?
 Alexandra: Ceea ce imi place cel mai mult la mine este faptul ca nu ma dau batuta niciodata, incercand mereu sa lupt pentru idealul meu .Un lucru pe care l-as schimba, insa, ar
fi acela de a incerca sa fiu mult mai optimista din anumite puncte de vedere.

 Eu: Care este cea mai mare pasiune a ta ( in afara de engleza)?
 Alexandra: Este adevarat ca sunt pasionata de engleza, astfel dorind sa fiu si profesoara de limba engleza, chiar daca pentru multi nu este cea mai agreabila slujba.Dupa cum am mai spus,
eu vreau sa fac ce imi place,nu ce sunt obligata sa fac,iar o alta pasiune de-a mea este fotografia [nu numai sa fotograifez,dar si sa fiu fotografiata].Desi nu sunt cel mai bun fotograf,cred ca ma descurc si chiar imi place,
deoarece noi, fotografii [ :))) ],din ceva simplu putem face ceva frumos si admirat de catre ceilalti. Pe viitor planuiesc sa imi iau un aparat mai performant [Canon sau Nikon], deoarece
in momentul de fata nu detin un aparat foarte performant, dar ma multumesc cu el. Cu ocazia aceasta, as fi mai mult decat incantata daca mi-ati vizita
pagina de fotografii de pe facebook, pentru cei care au :D : http://www.facebook.com/pages/Alexandra-Photography/342230515788577. Si repet, stiu ca nu sunt cel mai bun fotograf, dar
dupa cum am mai spus:fac ce imi place :D

 Eu: Care sunt preferintele tale muzicale si care genuri nu iti plac?
 Alexandra: Am mai multe preferinte,principalele fiind pop si hip-hop [desi pe acesta nu il ascult foarte des]...Genul de muzica pe care nu il tolerez absolut deloc este: Maneaua [ >:P ], ceea ce, de fapt, nu este muzica.

 Eu: Daca ai putea alege sa fii altcineva, cine ai fi?
 Alexandra: Nu sunt sigura daca doresc sa fiu altcineva, desi uneori ma imaginez ca fiind o alta persoana. Probabil o vedeta, pentru ca as vrea sa vad cum este aceasta viata, de fapt...usoara sau grea?? Ca o persoana ,nu ma pot
gandi la nimic altceva decat : Alex Princess :))...chiar as vrea sa gust viata de printesa...insa nu vreau sa fiu supusa anumitor reguli stricte..:)

Eu: Care este cea mai mare frica a ta?
Alexandra: Cea mai mare frica a mea este cea de serpi (Ofidiofobia). Nu pot sa ii vad nici in realitate, nici la televizor, in imagini si nici cei de jucarie. Chiar daca pare banal, este adevarat.Devin foarte socata cand ii vad
si, dupa ce ii vad, am mereu impresia ca sunt in jurul meu.
                                                                                                                    
Eu: Cum ti se pare la filologie?
Alexandra: Chiar ma bucur ca am ales sa vin la acest profil...de altfel, cum as fi putut sa o intalnesc pe Cristina, daca nu veneam? :)))
Imi place ca facem mai multa engleza, si sper ca pe viitor sa avem cat mai multe ore de "English". Un lucru care ma intristeaza oarecum este faptul ca nu o sa mai facem matematica...deloc!! :( si chiar imi place :D
In rest,e chiar super ok :D

Eu: Ce parere ai despre rockeri in general ( aici ma refer la baieti)?
Alexandra: Sincer, chiar nu imi plac. Nu imi place felul cum se imbraca, si, cel mai mult...PARUL LUNG..[eww!!!] Dar asta este doar o parere. Nu toti avem aceleasi gusturi.

Eu: Crezi in prietenia adevarata? Esti o persoana sociabila, activa sau mai degraba retrasa?
Alexandra: Da, chiar cred in prietenia adevarata..Si o spun din proprie experienta cu cea mai buna prietena a mea. Chiar daca ea nu locuieste in Romania, relatia noastra este una stransa, iar distanta mare nu este
decat un simplu obstacol, care cred ca are scopul sau..Prietenia adevarata exista pentru ca mereu va fi un prieten special alaturi de tine,in bucurii dar si in momente grele, pentru ca el este cel care iti vede lacrimile cand noi incercam sa le ascundem
si cel care nu se lasa pacalit de ele,in timp ce altii o fac. Cat despre mine, pot sa spun ca sunt la granita dintre a fi sociabila si retrasa. In general ma inteleg bine cu lumea, imi fac prieteni DESTUL de usor,insa nu tot timpul...depinde de personalitatea acestora.

Eu: Care sunt lucrurile pe care pur si simplu urasti sa le faci?
Alexandra: Ahh!! Sunt multe lucruri pe care urasc sa le fac,cum ar fi:curateniea :)),temele[insa acestea nu tot timpul],si, in general, lucrurile pe care TREBUIE sau sunt obilgata sa le fac si nu vreau...cum ar fi munca practica,la care nu ma pricep deloc!!! :))

 
Eu: "Ce simti? Esti fericita?" haha
Alexandra: Nu stiu daca era necesar sa raspund la aceasta intrebare, dar totusi:" Daa, chiar sunt!!!" :)))

Eu: Cum m-ai descrie in cateva fraze?
Alexandra:  Oo,Cristina!?! Ne cunoastem doar de anul acesta, dar cred ca am devenit nu numai colege foarte bune, ci si prietene.
Este foarte complexa,si o admir foarte mult pentru faptul ca este sincera si deschisa. Trebuie sa admit ca este un geniu, dupa cum spunem noi, insa Geniul nr.2 :> pentru ca eu sunt 1 !!! :))
Este foarte inteligenta, talentata, in mod special la literatura, bineinteles, crazy si care, de asemenea, rade foarte mult, desi de multe ori sta linistita si retrasa la ea in banca...:D
De aceea, ma bucur Enorm ca suntem colege...:D
 

Eu: Care este consideri ca este cea mai mare calitate,respectiv defect de-al meu?
Alexandra: Ceea ce imi place cel mai mult la Cristina, este sinceritatea ei. Intotdeauna spune ce are pe suflet si chiar apreziez acest lucru la fiecare om.
Ca si defect, nu stiu ce sa zic,deoarece ne cunoastem doar de anul acesta. Insa,ceea ce nu imi place este faptul ca uneori este prea indiferenta si incearca sa se separe
de lume,spunand deseori ca nimeni nu o cunoaste si ca de acum incolo se va schimba; de multe ori nu o inteleg,insa acest lucru nu il consider un defect. Dar acesta este un lucru minor,si trec cu vederea peste el, deoarece fiecare e diferit si
este normal sa nu ne cunoastem in totalitate unii pe altii.

Eu: O scurta parere despre "Innocent Phantom"...
Alexandra: "Innocent Phantom" este singurul blog pe care il citesc si cred ca merita citit, deoarece este scris de mintea unui "geniu"! :)))) :D

 Eu: Un mesaj pentru cititorii blogului....
Alexandra: "Everything in life is temporary.So if things are going good,enjoy it,because it won't last forever.And if things are going bad,don't worry!!!It can't last forever either!!":) - [bineinteles ca trebuia sa fie in English :))]

Interviu - "Christine Lynn" (Cristina) (7) -prima parte-

  Acesta este un interviu luat  (de mine, Anais si Andreea McKagan) unei colege de clasa, pe nume Cristina [care a preferat sa se semneze "Christine Lynn]. Este una dintre persoanele de care sunt mandra ca imparte acelasi prenume cu mine, iar cu asta cred ca am spus tot. 

  Mai jos apare doar o parte a interviului, din simplul fapt ca inca nu am primit si celelate raspunsurile. Insa voi posta si cea de a doua parte astazi, cel tarziu maine.

  [Tin sa le multumesc celor doua prietene pentru ajutorul acordat.]

AnaisC.:Care este idealul tau in viata?

Christine Lynn: Un ideal in viata nu pot spune ca am. Nu sunt genul care sa admire pana la obsesie o persoana, sau care sa aiba incredere in oameni.In randul artistilor, vad un posibil ideal in Amy Lee,care pentru mine ramane cea mai buna in ceea ce face. Muzica ei este cu adevarat un iz fermecator de care avem nevoie, oricat de fericiti, suparati, buni, rai am fi. Iar in randul persoanelor care ma inconjoara, vad un ideal in prietenul meu, Alex. E un om cu un suflet atat de curat, incat ai putea sa stai ore intregi cautand defecte si ramane cu foaia goala. Nu e perfect, dar e un om bun si valoros. Pe mine m-a invatat ce inseamna viata si cat de puternic trebuie sa fii, si pentru asta ii voi fi recunoscatoare o viata intreaga.

AnaisC.:Gusturile tale muzicale iti influenteaza viziunea asupra vietii? Daca da,cum?

Christine Lynn: Normal. Pentru mine muzica este "voice of the soul". In rock gasesc apogeul dar si cele mai abrupte prapastii. Niste versuri care pentru altii poate nu inseamna nimic, pentru mine pot fi o perspectiva asupra vietii, o lacrima de dor pe obraz, bataia inimii. Depinde de la caz la caz. Cert e ca muzica te poate schimba. Muzica poate vorbi despre tine.

AnaisC.:Esti o persoana spontana?

Christine Lynn: Nu. Nu sunt o persoana spontana.Stiu foarte bine ce vreau de la viata si de asta sunt destul de exigenta cu ceea ce inseamna punctualitate sau tinere de cuvant. Urasc cand se incalca asemenea lucruri! De asemenea imi place sa-mi fac planuri pentru care sa lupt sa se implineasca.

AnaisC.:Care a fost cel mai mare moment de cumpana din viata ta?

Christine Lynn: Momente de cumpana am avut. Destul de multe as putea sa zic. Dar cel mai grea a fost moartea bunicului meu. Avand in vedere ca era omul pe care l-am iubit cel mai mult, nu mi-a fost usor deloc sa trec peste moartea lui. Nici in ziua de azi nu pot sa zic ca m-am vindecat complet, dar amintirile cu el nu le voi pierde niciodata si asta imi mai alina mica suferinta.

AnaisC.:Daca ai avea ocazia sa intalnesti o celebritate, care ar fi aceea si cum ar decurge

intalnirea?

Christine Lynn: Clar, as vrea sa o intalnesc pe Amy Lee. Referitor la intalnire, probabil i-as pune toate intrebarile stupide posibile =)), si am face peste 1000 de fotografii, care, dupa, ar fi afisate peste tot in camera mea.

AnaisC.:Obisnuiesti sa fii sfatuitor sau cel sfatuit?

Christine Lynn: Sfatuitor. De mica am invatat sa ma descurc singura, fiind foarte orgolioasa nu ceream vreun sfat sau ceva. Imi place sa ajut, sa le ofer sfaturi celor care au nevoie de ele. Chiar pun suflet in tot ceea ce fac si ma bucur daca pot aduce un zambet pe fata cuiva.

AnaisC.:Ai un motto dupa care te ghidezi? Care?

Christine Lynn: “Gandeste`te la trecut doar in masura in care iti amintesti de lucruri frumoase.” E un motto pe care l-am invatat singura de-a lungul anilor. In tot acest timp am invatat sa traiesc si fara regrete. Trecutul trebuie sa fie acea perdea care acopera intreaga viata si care se mareste cu zilele, si acea perdea trebuie sa fie cat mai curata, frumoasa, astfel incat sa nu lase umbre asupra vietii. Sunt genul care face ceea ce simte cu orice risc, si asta niciodata nu m-a facut sa am regrete. Chiar daca am gresit, nu am regretat. Stiu ca am invatat ceva din greselile mele si, in plus, pentru regrete era prea tarziu.

AnaisC.:Care este locul in care vrei sa mergi cel mai mult?

Christine Lynn: Vama Veche, clar! Iubesc Vama! E tot ce si-ar putea dori un tanar (si nu numai) iubitor de muzica, natura, petreceri nebune pe plaja si indragostit al naibii de tare. E locul unde mereu m-am simtit in largul meu. E uimitor sa adormi pe plaja, si sa te trezesti la rasaritul soarelui inconjurat de locuri unde "mana umana" nu a produs nenorociri.

AnaisC.:E mai bine la liceu sau era mai bine in generala?

Christine Lynn: Liceu. E de zeci de mii de ori mai bine la liceu. Simti ca mai ai ceva viata =)), plus ca pot face ceea ce imi place cu adevarat. Am cam scapat de materiile pe care le uram.

AnaisC.:Cum ai descrie muzica de acum 30 de ani in comparatie cu muzica de azi?

Christine Lynn: Muzica de acum 30 de ani e muzica care va exista pt totdeauna. Muzica de astazi, cel mai probabil va fi uitata in anii urmatorii, asta datorita numarului mare de "artisti" din ziua de astazi. Azi toata lumea canta, isi misca fundurile pe melodii manelice si se cred artisti. Iar populatia stupida se adapteaza. Pe vremea parintilor mei existau acele trupe in voga care intr-adevar stiau sa faca muzica, iar acea muzica inca mai exista. Eu una o ascult cu mare placere.

AnaisC.:Care este melodia in care te ragsesti cel mai mult?

Christine Lynn: Sincer, e cea mai grea intrebare de pana acum. Am doua melodii care ocupa locul 1 in inima mea. My immortal-Evanescene si Far away-Nickelback. In aceste doua ma regasesc cel mai mult. “Far away” are si o valoare sentimentala foarte mare, fiind totodata si melodia pe care adorm seara de seara.

AnaisC.:Cum arata barbatul (baiatul) ideal pentru tine?

Christine Lynn: Exact ca si Alex. Cu siguranta toata lumea s-a intrebat in tot acest timp ce are acest tip, Alex, atat de special. Pentru mine e cel mai special om pe care il cunosc. In primul rand stie sa iubeasca sincer, fara sa ceara nimic in schimb. Stie sa fie mereu acolo, aproape de cei care au nevoie de el, stie sa fie puternic (si este si cel mai puternic om pe care il cunosc), stie sa planga, sa rada. E frunza care ramane pe creanga copacului oricat de grea ar fi iarna. Alaturi de el am aflat cat de mult pot sa iubesc si cat de iubita pot sa fiu. Nici acum nu pot sa cred ca exista cineva ca el. Fara doar si poate, e sufletul meu pereche.

AnaisC.:Care este principala ta pasiune acum?

Christine Lynn: Chitara. Nu demult am inceput orele de chitara (alaturi de tine, Cristina [innocent phantom] ) si pot spune ca imi place ceea ce fac. Cam greu pt inceput, dar orice lucru mare se face prin multa munca si multa durere de degete :)).

AnaisC.:Care este cel mai mare talent al tau? Ai vreun talent ascuns?

Christine Lynn: Nu pot spune ca am un mare talent :)). Am voce buna, ma pricep si la desenat, iar in legatura cu dansul nu pot spune ca dansez rau. Talent ascuns :>...pai :-" citesc ganduri si opresc timpul. Bhoaahaha!>:) I joke!...Mi-as dori eu sa pot sa fac atat de multe lucruri.

Interviu - eu [5]

  Acest interviu a fost ideea Andreei McKagan, urmand ca Anais sa i se alature. Sunt fericita ca am avut sansa sa fiu eu, de data asta, in postura celei care raspunde la intrebari. Iar aceasta este, fara indoiala - si cel putin pentru mine- una dintre cele mai importante postari de pana acum.


  Anais, Andreea, va multumesc!

AnaisC.: De ce “Innocent Phantom”?

Cristina: Numele pe care l-am ales pentru blog nu are neaparat o insemnatate anume. Am vrut sa fie unul interesant si ciudat totodata si cred ca am fost inspirata cand m-am decis asupra lui. Initial ma gandisem la “blue darkness”, dar acea denumire nu era disponibila.

AnaisC.: La ce te-ai gandit cand ai facut Innocent Phantom?

Cristina: Am vrut sa am un blog in care sa comunic ceva prin scris. Si, desi nu am mai spus-o pana acum, faptul ca admiram War N’ Riot si Real Music Zone, pe care tocmai le descoperisem, a contribuit intr-o oarecare masura la faptul ca am creat unul propriu.

AnaisC.: Ai vrut de la inceput ca Innocent Phantom sa fie un blog de muzica?

Cristina: Nu chiar de la inceput. Prin iunie, cand inca Innocent Phantom era doar in stadiul de proiect, ma gandeam ca va fi un blog in care sa scriu diverse compuneri facute de mine. Dar apoi mi-am dat seama ca vroiam sa fie ceva mai mult si mi s-a parut palpitanta idea de a scrie si despre muzica, in special despre cea care imi place in mod deosebit. Si ma bucur ca nu am ramas doar la literatura.

Andreea McKagan: Ai schimba infatisarea blogului sau preferi sa ramana asa?

Cristina: De mult ma fascineaza ideea unei poze de fundal ca cea in genul celei de pe blogul http://lrocsana.blogspot.com/ . Asa ca, daca voi face vreo schimbare referitoare la infatisare, este posibil sa fie 

una referitoare la fundal… dar sigur nu acum; Liv Tyler va va zambi mult timp de acum incolo atunci cand imi 

veti accesa blogul.

Andreea McKagan: Acum ca Innocent Phantom are jumatate de an de viata,ai de gand sa schimbi ceva pe viitor?Daca da,ce?

Cristina: Mi-ar placea sa scriu mai des, desi nu e la fel de usor ca atunci cand e vacanta. De asemenea, as vrea sa introduc rubrici noi, desi inca nu stiu care ar fi acelea. Si mi-ar placea ca cei care imi citesc blogul sa fie sinceri si sa-mi spuna daca ceva nu le place din ceea ce scriu, sau daca ar vrea sa abordez si alte subiecte, pentru ca sunt deschisa la noi sugestii.

Andreea McKagan: Ai ocazia sa ti se indeplineasca 3 dorinte.Care sunt acestea?

Cristina: Doar 3? Sa vad… as vrea sa traiesc cateva luni in ’85, sa vad ce viata era cand mama mea avea 15 ani. As mai vrea ca oamenii sa fie mai toleranti, sa nu ne mai barfim atat de mult, sa incercam sa ne facem reciproc viata mai usoara. De asemenea, as vrea sa am puterea de a-mi construi o viata foarte frumoasa, care sa reflecte o mare parte din dorintele mele, sa ma pot realize pe multe planuri si sa imbatranesc frumos; astfel ca,atunci cand voi avea o varsta respectabila , sa fiu multumita de felul in care voi arata, atat pe dinauntru, cat si pe dinafara.

AnaisC.: Care era persoana pe care o admirai cel mai mult cand erai copil? De ce o admirai?

Cristina: Cred ca pe mama mea. Eram tare mamoasa si imi placea sa imi petrec timpul cu ea alaturi. A fost si este o femeie frumoasa, pe care o admir pentru felul in care m-a educat (desi aici a avut si inca are o contributie imensa bunica din partea tatalui), in care se preocupa mereu de mine si pentru ca stie sa fie simultat mama si prietena.

AnaisC.: Ce meserie voiai sa ai cand erai copil?

Cristina: Nici daca as vrea sa le enumar pe toate nu as reusi sa mi le amintesc in intregime. Vroiam sa fiu, de la vanzatoare de placinte, la soferita… aveam multe idei, la fel de copilaresti, care chiar ma incantau in acea perioada. Acum ma amuza.

Andreea McKagan: Daca ai avea o superputere care ar fi aceasta?Justifica raspunsul.

Cristina: Daca as avea o superputere, as citi gandurile oamenilor. Dar nu neaparat pentru a afla unele secrete care m-ar interesa, ci si pentru a putea vedea viata si din perspectiva unui chinez, spre exemplu, sau a unui egiptean, turc, rus…

AnaisC.: Ai avut momente cand ai vrut sa fii altcineva? Daca da, cand si cine ai fi vrut sa fi?

Cristina: Pentru mine este ceva normal sa imi doresc sa fiu altcineva. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma capteze atat de mult o persoana, sau talentul ei, ori doar succesul dobandit, incat sa ma gandesc la cat de fericita as fi in locul ei. Si, totodata, ma simt bine in persoana mea, ma consider pe mine insami o prietena de-a mea si stiu ca acea dorinta enumerata mai sus, deseori este doar ceva de moment, care a doua zi trece. Sper sa pot, la randul meu, sa devin un adult realizat, gata sa-si ia viata in propriile palme.

AnaisC.: Te consideri o persoana optimista sau pesimista?

Cristina: Aproape toata viata m-am considerat optimista. Acum insa - mai mult realista… si pesimista in anumite situatii. Special pentru raspunsul asta am intrebat doua colege daca, totusi, sunt o persoana optimista, as cum credeam. Iar un raspuns a fost “Nuuuu!”, iar celalat “Nu”. :)) Cu siguranta, insa, pesimista nu sunt.

Andreea McKagan: Tocmai ai aflat ca mai ai 24 de ore de trait.Care sunt ultimele lucruri pe care le faci?

Cristina: In ultimele 24 de ore cred ca mi s-ar sterge din memorie toate visele si ideile legate de viitor. As intra in panica si probabil as plange toata ziua. As sta cu familia si ne-am aduce aminte de lucrurile petrecute in copilarie, iar mama ar vorbi in amanunt, pentru inca odata, despre ziua in care am venit pe lume. Ar fi frumos sa inchei ciclul meu de viata invocand inceputul.

AnaisC.: Esti o persoana artistica?

Cristina: Da, eu asa ma consider. Ma pricep bine la literatura, voi invata in curand sa cant la chitara, iar nici la capitolul voce (sper eu) nu stau prea rau (ma rog, cel putin sunt convinsa ca nu sunt afona… sper ca pe viitor sa mai avansez in privinta asta).

Andreea McKagan: Atunci cand legi o prietenie cu cineva, tii cont si de genul de muzica pe care-l asculta?

Cristina: Nu, nici macar nu stiu ce muzica asculta toate persoanele cu care ma inteleg bine. Nu cred ca preferintele muzicale sunt atat de importante incat sa ma impiedice sa leg o prietenie cu cineva. In fond, nu tuturor le poate placea acelasi gen muzical, sau cel putin nu in aceeasi masura. Uneori, genul de muzica favorit este prea putin important, alteori este punctul 0, care aduce doua persoane impreuna… dar doar 0, nu si 1,2,3….100 (daca intelegi ce vreau sa spun).

AnaisC.: Crezi in prietenia adevarata?

Cristina: Nu stiu ce sa spun. Adevarul este ca eu am doar cateva prietene adevarate, singurele carora le pot atribui termenul “prietene”, cu reala lui semnificatie si profunzime… cele pentru care pot sa plang si sa regret cand le spun (in cazul in care o fac vreodata vreodata) unele cuvinte nepotrivite. Si, datorita lor, este posibil sa cred in asta.

Andreea McKagan: Care este persoana cu care chiar poti vorbi despre absolut orice lucru?

Cristina: Nimeni. Nimanui nu ii spun absolut orice si nici nu cred ca as fi capabila sa dezvalui cuiva orice gand care imi trece prin cap. Mi-ar fi prea rusine. Dar poate candva o voi face si nu prea cred ca acel cineva va fi neaparat o fata.

Andreea Mckagan: Care este scopul tau in viata, lucrul pentru care esti nascuta?

Cristina: Daca ar fi sa vorbesc in termini religiosi, mantuirea. Daca ar fi sa raspund in contextul in care ma intrebi, pot afirma ca inca nu am gasit acel lucru pentru care sa ma fi nascut. Poate ca in viitor voi realize fapte marete, sau voi fi un simplu om de rand… pentru ceilalti, nu pentru mine. Tine cont insa ca “life’s a journey/not a destination”.

Andreea McKagan: Te gandesti serios la o cariera in jurnalism?

Cristina: Chiar deloc. Am alte planuri pentru mine, care s-ar putea schimba totusi in timp. Dar la o cariera in jurnalism inca nu imi sta gandul si m-as mira sa imi stea vreodata.

AnaisC.: Ce cariera ai vrea sa urmezi pe viitor?

Cristina: Stii… ma atrage cariera de stewardesa, cariera la care ma gandesc foarte serios sa o am pentru cativa ani. Apoi nu stiu… impresarul unei formatii :-??.

Andreea McKagan: Vrei sa ajungi departe cu romanele care le creezi sau le faci doar din dragostea de a scrie?

Cristina: Iti dai seama ca as fi mai mult decat incantata daca as fi cunoscuta datorita lor, dar ma intereseaza mai mult parerea celor apropiati. Iar si mai mult parerea mea asupra a ceea ce creez. Dar cu siguranta o fac din pasiune, chiar daca in ultimul timp scriu foarte, dar foarte rar in “Usa care duce spre nicaieri”.

AnaisC.: Unde te vezi peste 10 ani?Dar peste 20?

Cristina: Peste 10 ani cred ca voi termina facultatea, abia atunci va incepe pentru mine viata propriu-zisa. Peste 20 de ani ma vad casatorita si implinita.

AnaisC.: Cum arata Innocent Phantom peste 2 ani in viziunea ta?

Cristina: Nu am de gand sa schimb prea mult la blogul meu si sper sa fie si atunci cel putin la fel de interesant (cel putin asa il vad eu) ca acum. Sper ca vor fi mai multe persoane interesate de el si mi-am placea sa fie unul de calitate.

Andreea McKagan: Literatura romaneasca sau universala?

Cristina: Ceea ce prefer nu are o limba anume. Conteaza sa imi placa, indiferent de nationalitatea autorului. Exista fel si fel de carti care m-au impresionat profound, indiferent daca fac parte din literatura romaneasca sau universala.

Andreea McKagan: Care este scriitorul tau preferat? Dar cartea?

Cristina: Imi plac in mod special Mircea Eliade, Mihail Drumes si Danielle Steel, iar doua carti cu adevarat valoroase care au ajuns si prin mainile si inima mea sunt “Nunta in cer” si “Elevul Dima dintr-a saptea”. La cea din urma stiu ca am plans cu suspine la ultimele zeci de pagini si acea stare trista generate de sfarsit m-a complesit si a doua zi de la terminarea cartii. A fost un roman care m-a pus pe ganduri chiar cu brutalitate.

Andreea McKagan: Care e materia preferata? De ce? Dar cea pe care o urasti cel mai mult?

Cristina: Imi place engleza, iar faptul ca este atat de importanta in ziua de azi ma determinta sa imi dau mult interes in privinta ei. O consider foarte frumoasa si este un avantaj ca fac patru ore pe saptamana la scoala. Stii, multora nu le plac anumite materii pentru ca nu le inteleg- daca le-ar intelege, poate ar afirma ca li se par OK. Iar eu nu prea inteleg fizica si chimia… :))

AnaisC.: Daca ai putea sa schimbi ceva in lume, ce ar fi?

Cristina: Ca toate limbile vorbite sa se reduca la engleza, spaniola, franceza, maghiara (desi nu imi place aproape deloc) si romana. Asta chiar ar fi tare!

Andreea McKagan: Cand si cum crezi ca se va sfarsi lumea?

Cristina: Oricand s-ar sfarsi, nu va fi anul asta. Cat despre felul in care se va intampla asta, tind sa cred ca vor fi multe cataclisme naturale desfasurate intr-un haos total, intuneric si explozii solare. Durere si chin, lacrimi si disperare.

AnaisC.: Care este locul in care vrei sa mergi cel mai mult?

Cristina: In Janis in Cluj, nu am apucat nici pana acum sa merg pe acolo :))  Vorbind serios: in Mexic… ma incanta ideea si abia astept sa am aceasta oportunitate. Acolo s-au filmat multe dintre telenovelele la care m-am uitat cu mare drag si am putut observa locuri frumoase. Iar limba vorbita acolo este preferata mea.

AnaisC.: Care este cea mai mare frica a ta?

Cristina: Sunt doua: frica de paianjeni (arahnofobia) si frica de spatii inchise (claustrofobia). Nu as suporta sa fiu inchisa intr-un loc ingust nici pentru o jumatate de minut. Apoi vine frica de a nu muri fara sa fiu pregatita pentru asta si multe altele.

AnaisC.: De unde iti vine inspiratia?

Cristina: Se spune ca talentul se mosteneste genetic, iar pe cel legat de literatura am de unde il mosteni. Cred ca m-am nascut cu o farama din inspiratia asta, pe care am dezvoltat-o si o dezvolt pe parcurs. Iar pentru inspiratia legata de blog, nu am o sursa prestabilita. O “muza” poate sa fie chiar si un vers al unei melodii… si, de multe ori, ideile imi vin brusc, chiar si cand imi fac patul sau cand ma spal pe dinti.

Andreea McKagan: Ai vreun ideal in viata? Care?

Cristina: Sunt multi cantareti si actori pe care as putea sa ii consider modele, desi nu pe de-a intregul. Nu am un ideal anume. Intr-o privinta, ar putea fi o maturatoare de strada, in alta privinta – o scriitoare, iar intr-o alta, o prietena. De la oricine putem invata ceva, chiar si de la noi insine.

AnaisC.: Care este idealul tau masculin? Dar feminin?

Cristina: Sunt multe tipuri de barbati care imi plac; sau nu neaparat tipuri, ci “exemplare” foarte diferite intre ele. La fel si in privinta femeilor, asa ca as fi incababila sa scriu nume aici.

Andreea McKagan: Site-ul pe care iti petreci mai tot timpul la calculator.

Cristina: Pe YouTube si pe Vplay (unde re-urmaresc “Rebelde”) imi petrec ceva timp, dar imi place si sa intru pe diferite bloguri, in special atunci cand gasesc unele chiar interesante, care sa imi capteze atentia inca de la inceput.

Andreea McKagan: Care este melodia ta de suflet?

Cristina: “I don’t wanna miss a thing”, de la Aerosmith. Dar, totodata, “Don’t cry”, de la Guns N’ Roses. Cele doua vor ramane mereu adanc in sufletul meu.

AnaisC.: Care a fost cel mai frumos moment din viata ta pana acum? Dar cel mai urat?

Cristina: Nu imi dau seama care este cel mai frumos, respectiv cel mai urat moment din viata mea. Dar ador sa imi petrec timpul cu unul dintre verii mei, care este mai mare cu 8 ani decat mine… dar ne vedem doar de doua-trei ori pe an. Iar unul dintre lucrurile foarte urate care mi s-au intamplat, a fost sa cad intr-o clasa “monstru” intr-a intaia; astfel, au urmat patru ani pe care ii consider cei mai urati de pana acum… si pe buna dreptate, pentru ca ii vad ca pe niste ani pierduti.

AnaisC.: Care este decada ta muzicala preferata?

Cristina: ’80. Imi plac foarte multe melodii din acea perioada si unde mai pui ca multe dintre formatiile mele preferate erau tinere pe atunci. Este o decada pe care chiar mi-ar fi placut sa o traiesc pe propria piele.

Andreea McKagan: Ai avut vreodata un iubit? Daca da, cum se numea acesta,si daca se poate,ceva detalii picante :>

Cristina: Na, imi pare rau, nu-ti pot da detalii picante. :)) Nu am avut niciun iubit pana acum.

Andreea McKagan: Dar in acest moment esti indragostita/intr-o relatie?

Cristina: Da, sunt indragostita. Este din acelasi oras cu mine, cu trei ani mai mare, cu parul lung si rocker. Dar nu sunt intr-o relatie.

AnaisC.: Stim ca Aerosmith si Steven Tyler sunt unele din preferintele tale cand vine vorba de muzica. Admiratia ta fata de Liv Tyler are vreo legatura cu admiratia ta fata de tatal ei?

Cristina: Intr-un fel, da. Daca nu il stiam pe Steven, cred ca mult timp nu as fi stiut-o nici pe Liv. Dar ea si-a castigat pe merit succesul, este superba, inteligenta, asa ca admiratia mea pentru ea este bine fondata. Visez sa ajung intr-o zi sa port o conversatie cu ea si sa o imbratisez lung.

Andreea McKagan: Familia este un model pentru tine?Daca da, care este cel mai influent membru pentru tine?

Cristina: Cu siguranta este un model pentru mine, sunt foarte norocoasa sa am familia pe care o am. Bunica mea, cea cu care locuiesc, mereu a fost cel mai influent membru pentru mine. Este o persoana foarte inteligenta, frumoasa (la 70 de ani nu are riduri, decat foarte fine), sufletista si cu un caracter puternic. Isi vede de viata si nu ii pasa prea mult de parerea celorlalti referitoare la ea. Si mereu spune ca seman cu ea la caracter.

Andreea McKagan: La cati ani intentionezi sa iti formezi o familie?

Cristina: Ideal ar fi cam pe la 25-26 (aici ma refer la casatorie), desi, pentru zilele noastre, unii ar crede ca este cam devreme. Iar cand o voi face, ma voi dedica familiei mele. Sper ca voi fi o sotie si o mama ideala in aceeasi masura.

Andreea McKagan: Cati copii vrei sa ai? Baiat sau fata?

Cristina: Vreau sa am trei copii. Primul sa fie baiat, apoi o fata (dupa un an) si iar un baiat (tot dupa un an). De multe ori mi-am mai dorit un frate mai mic, avand in vedere ca mai am doar o sora mai mare. Nu vreau sa imi inchipui viitorul fara glasuri de copii in jur.

AnaisC.: Care a fost cel mai stupid dar in acelasi timp amuzant lucru pe care l-ai facut?

Cristina: Nu prea fac lucruri stupide; iar cele pe care le fac, ma indoiesc ca sunt amuzante:)). Dar stiu ca atunci cand eram in clasa a patra, aveam doi colegi care se placeau reciproc, dar “s-au certat”. Asa ca am inceput eu sa ii trimit ei cateva biletele de dragoste, semnandu-ma cu numele lui.

Un mesaj pentru toti cei care-ti citesc blogul…

Cristina: Fiti voi insiva, iar daca vreodata veti vrea sa schimbati ceva la voi, faceti-o, in primul rand, pentru voi, nu pentru altii. Urmati-va propria cale, nu puteti trai prin visele altora si incercati sa depasiti regretele. Credeti-ma, este un sentiment minunat sa ajungi sa te apreciezi pe tine insuti la adevarata ta valoare – sa iti dai sema ca, si daca toti te-ar parasi, ai ramane cu tine, te-ai avea ca sprijin. Intr-o perioada, am reusit si eu sa ajung in acel punct.

Va sunt recunoscatoare ca imi cititi blogul si sper sa ma ridic la masura asteptarilor voastre. Iar daca pana acum nu am reusit, sper ca voi reusi pe viitor.

Un mesaj pentru cititorii blogurilor noastre…

Cristina: Daca ati intrat cel putin odata atat pe blogul Andreei si al lui Anais, cat si pe cel care poarta semnatura amandurora, cu siguranta ati avut de castigat. Postarile lor merita intr-adevar citite, cu atat mai mult cu cat sunt scrise de doua persoane speciale, care au pus piciorul in prag in lumea virtuala pentru a arata si celorlalti frumusetea si controversele rock-ului.

Asa cred si ei

  Aici ma refer strict doar la o parte dintre colegi. Poate mai sunt prin clasa persoane care au aceleasi gusturi muzicale ca mine, da' inca nu mi-am dat seama, sau nu i-am "intervievat".
  Sa va lamuresc. Astazi am facut-o pe reporterul si le-am pus unora cateva intrebari legate de rock. Ce sa fac, nu ma puteam abtine . . sau nu am vrut sa ma abtin:)).
  This is it:


 Denisa - este o colega noua, iar la prima impresie nu credeam ca asculta rock/metal, dar da, aparentele inseala.
  Eu: Ce parere ai despre rock-eri si despre baietii cu parul lung?
  Denisa: "Imi place ca sunt mai diferiti, unii cred ca incearca sa atraga atentia, dar eu nu cred. Oamenii spun despre rock-eri ca nu cred in Dumnezeu, sau ca sunt satanisti, dar majoritatea au o credinta mult mai mare decat a noastra. Respect lor!"


  Cristi( Krisztian. . sper ca am scris corect) - un alt coleg nou, care a spus ca-mi aduce maine un poster cu Metallica \m/.
  Eu: Ce crezi despre baietii cu parul lung?
  Cristi: "Sunt misto, difera de ceilalti. Si eu as vrea, da' pe mine nu ma lasa"
  Eu: Ce parere ai despre rock-eri?
  Cristi: "Sunt foarte adorati de adolescenti in mare parte."(ma intreb de cand si pana cand, atata timp cat mult prea multi prefera Inna in loc de Europe.) "Nu stiu ce sa mai zic aici".
  Eu: Ce formatii rock stii?
  Cristi: "Metallica, cam atat"

 Cristina(ce nume frumos:)) )- soarta a facut sa fim partenere de suferinta si la meditatii la matematica anul trecut, asa ca a avut o oarecare influenta asupra mea, avand in vedere ca in perioada aceea ascultam doar "pop".
   Eu: Ce formatii asculti?
  Cristina: "HIM (noua "obsesie"), Evanescence, The Rasmus, Nirvana, Metallica, Bullet For My Valentine, Skillet, Vita-de-vie, My Darkest Days, Secondhand Serenade, Brokencyde, Truda, Praf in ochi, Nickelback, My Chemical Romance, Kill Hannah, Escape The Fate, Cat Power, Apocalyptica."
  Eu: Ce muzica urasti cel mai mult? De ce?
  Cristina: "Intrebarea asta chiar nu era necesara si stii asta. Crescand de mica cu rock-ul, normal ca nu prea am de-a-face cu alte genuri muzicale. De urat insa, URASC manelele. Mai ales de cand acel om fara viata, Guta, a zis ca se apuca de rock. Crede-ma, nu ai fi vrut sa-mi vezi reactia, de om isteric=)). Tipam si aveam lacrimi in ochi, iar furia mea era mai patrunzatoare ca niciodata. So, manelele sa mearga dracu', iar Guta sa-si cumpere o viata!"


  Ce pot sa spun, decat ca ma consider norocoasa cu noii (si nu doar) mei colegi, iar zilele trecute am aflat ca uneia dintre ei, Georgianei, ii place Guns N' Roses. So, lume noua, gusturi bune.


  1. Aveti colegi care asculta rock, chiar daca nu sunt neaparat rock-eri?
  2. Cum vi se par colegii vostri?