duminică, 26 mai 2013

Joc de amurg

Atâta linişte la o margine de zi
     atât de aproape de străfundurile altui eu
doar gânduri ce încleştează carnal
                   şi piele şi iluzie
           trupu-i suflet azi, cugetul sânge
     şi e rece febra jocului de apus.


Mă-mbată ce a fost şi ce va fi
           prezentu-i mut… şi mă întreb
de ce soarele-i flăcari între îngeri
                   şi foc pe pământ
     de câte ori trebuie să murim, să fim eterni
                cine suntem
   în amorţirea sfârşitului de zi.



E apus şi azi, cum e de o eternitate
              aerul se face scrum în întuneric,
iar jăratecul inimii, doar el,
            pulsează viaţă într-un corp
                   desprins de lume
   în incendiul cerului la colţ de seară.
 

marți, 1 ianuarie 2013

Rezolutiile anului 2013 - Innocent Phantom, Andreea McKagan, AnaisC.

    E doar prima zi din an – proaspata, infrigurata, detinatoarea de vise ale miliardelor de oameni care fie cred, fie vor sa creada ca acest inceput le va aduce o viata mai buna. De fapt, asa se intampla mereu, unii ar spune chiar ca e patetic – la inceputul fiecarui an, ne putem dorinte, ne abandonam, intr-un mod prea comod, iluziei ca aceste dorinte vor deveni realitate. Nu, ele nu se implinesc prin magie. Dar ele exista, noi toti avem planuri si doar noi suntem responsabili pentru metamorfozarea lor in reusita, suntem unicii raspunzatori pentru soarta lor: esec sau contrariul. Si eu, ca tot omul, as vrea sa schimb cate ceva in 2013, niste lucruri de reala importanta, care intuiesc ca vor avea un impact major asupra traiectoriei vietii mele. Asa ca am realizat o mica lista cu acele planuri pe care mi-am propus sa le duc la bun sfarsit de acum incolo:


- sa devin mai optimista

- sa public o carte (daca nu in 2013, in 2014)

- sa ajung la 46-47 kg. (acum am 54-55) si sa raman la 1.68m.

- sa ajung sa cant mult mai bine la chitara, avand in vedere ca iau lectii de ceva timp

- sa-mi imbunatatesc engleza, spaniola si franceza

- sa fiu mai putin timida


- sa citesc mult mai mult si sa-mi dezvolt cultura generala

- sa ma intalnesc cu Andreea si Anais

- sa imi las parul foarte lung (nu il voi taia decat din varfuri, cand va fi necesar)
- sa fiu mai toleranta, chiar si cu acele cateva persoane care mi-au castigat antipatia 



AnaisC.

Cu un al doilea cel mai bun an de blogging,cu trecerea de la elev de gimnaziu la licean si cu evolutia de la “boboc” la “va strang de gat daca ma mai numiti asa”,anul 2012 a fost unul bun aparent pe toate planurile.Au avut loc schimbari,pierderi,prietenii noi,zile de iarna ingrozitoare,vestea ca Slash vine in Romania si tezele care parca au parut mai usoare la liceu.Mie una mi-a prins bine gura asta de aer proaspat,schimbarea de colectiv,cladire,profesori si programa si doar pentru ziua de 17 Septembrie in care,dupa multi ani m-am simtit bine stiind ca incepe un nou an scolar,2012 primeste o bila alba.O alta bila alba o primeste si pentru ca,in cadrul lui,WarN’Riot a atins numarul de 100.000 de vizualizari sau de 500 de postari.Cu ocazia acestei postari in trei(gen de postare de care imi era foarte dor)am reusit sa trag linie mai ales asupra realizarilor anului 2012 si,incercand sa fiu cat mai obiectiva cu putinta,pot spune ca atat pe plan “profesional” cat de personal,2012 a fost poate cel mai bun de la 2007 incoace(bine,inafara de seara de 29 Decembrie 2010 cand am creeat WarN’Riot,acea nu se pune pentru ca nu am realizat atunci gravitatea situatiei si ceea ce avea sa urmeze).Cat despre 2013,un 2013 cu care nu ma pot obisnui,o sa-l fac de doua ori mai bun pe plan profesional(nu sper,daca sper sigur n-o sa apara postari noi pe fundalul cu limbute de la Sf. Duh) si cand vine vorba de partea personala...ei bine,las cifra 13 sa ma surprinda.


1.Sa ating pragul de 1000 de postari

2.Sa ajung la 200.000 de vizualizari

3.Sa ajung la 15 rubrici muzicale

4.Sa realizez cel mai mare proiect de pe WarN’Riot de pana acum

5. Am de gand sa fac si niste schimbari in legatura cu designul blog-ului

6. Sa-mi schimb laptop-ul(din pura necesitate si nu din snobism)

7. Sa particip la cat mai multe concerte

8. Sa incerc sa fac pe reporterul la cat mai multe concerte

9. Sa ma preocup de muzica(nu doar in blogosfera)

10. Sa-mi maresc colectia de albume

11. Sa-mi maresc colectia de biografii

12. Sa mai adaug macar un punct la media semestriala:-“

13. Sa incep sa particip la activitati extrascolare(da,asta se afla aici doar pentru a mai ocupa o pozitie)

14.Sa ma las de bere...Neeeah

15. Sa-mi iau un arici si un porc de Guineea


16. Sa-mi las parul sa creasca

17. Sa reintregim familia virtuala “face to face”

18. Sa nu las cifra “13” sa ma influenteze in vreun fel

19. Sa reusesc sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-ai propus mai sus

20. Sa devin o persoana mai buna.Dar cum genu’ asta de clisee nu tin in cazu’ meu,asta nu se va mai intampla niciodata si AnaisC. va avea punct pana la moartea blogspot-ului


 Andreea McKagan

2012 a fost,in principiu,un an bun(trecand peste momentele in care am lipsit sau peste micile mele escapade).Mi s-au intamplat multe lucruri frumoase,am inceput liceul,mi-am facut prieteni foarte buni.Nu sunt superstitioasa,insa am eu o mica temere fata de acest numar,13…2013.Nu suna bine.Sper totusi sa ma insel si sa fie un an bun,mai ales ca am multe lucruri de facut.Desi nu prea imi place sa imi fac planuri pe o perioada atat de mare de timp,am zis ca e un prilej bun de a mai face o colaborare cu Anais si Cristina si de a-mi mai pune ordine in ganduri.Asadar,in continuare este o lista cu obiective pe care ar trebui,de fapt pe care le voi indeplini in anul care abia a inceput.

1.Vreau sa ma concentrez mai mult pe chitara

2.Sa ma tin de cuvant si sa nu ma reapuc de fumat J

3.Sa-mi fac ceva cu parul,ori sa il las sa creasca,ori sa il colorez cumva,nu stiu.Ceva trebuie sa fie!(sau s-o fac pe mama sa accepte sa imi fac din nou sidecut -google it)

4.Sa invat timpurile trecute la engleza pe care nici pana in ziua de azi nu le stapanesc la perfectie

5.Sa gatesc mai mult

6.Desi voi mai lipsi de pe blog,nu vreau sa absentez la fel de mult ca in 2012

7.Sa imi largesc vasta colectie de bijuterii :))

8.Sa slabesc!

9.Sa fiu mai ordonata,desi stiu ca e imposibil

10.Sa fiu mai chibzuita cu banii(lucru la fel de imposibil)

11.Sa ma uit la mai multe filme

12.Sa citesc mai mult

13.Sa merg mai des in The Rock,singurul club de ‘roacheri’ de la mine din oras :))

14.Sa ma intalnesc in sfarsit cu Anais si Cristina

      Nota: Eu, Anais si Andreea am cazut de acord sa realizam fiecare o lista proprie a planurilor pentru 2013, pe care sa le includem intr-o singura postare, prezenta pe fiecare din cele trei bloguri.

      

duminică, 28 octombrie 2012

Lumi de vise

  Nebunule, te otravesti zi de zi cu veninul propriu, ti-l injectezi cu ganduri negre, apoi bei apa pentru a nu muri de atata amar. Inchide-ti ochii, apoi adu iar lumina in fiinta ta, calca in picioare tot ce te poate dobori. Incearca sa ajungi sus, mai sus decat susul pe care-l poti vedea lovit pe pamant, zboara pana acolo unde josus a ramas doar o legenda, fa-ti lumea ta acolo, printre ingerii tai!
  Iar acum, culca-te, om macinat de tine insuti. Caci nici in somn mintea ta nu doarme. Iubeste in vise, daca atunci cand esti treaz visele tin locul iubirii. Si nu plange, doar suspina, cand simti ca nu mai poti, apoi culca-te iar. Culca-te mereu, si nu te gandi ca odata coasa cea neagra o sa-ti lege pleoapele de ochi si nu o sa te mai trezesti.
  Reinvie, cat inca mai esti viu. Nimanui nu-i place sa fie un cadavru ce traieste in mormantul propriului gand.

duminică, 14 octombrie 2012

Interviu - Andreea & Anais [11]



  Interviu luat acum vreo saptamana, postat acum. Nu cred ca mai este nevoie de introducere. ;)

1.Care a fost prima voastra impresie de la inceputul liceului? Ati avut anumite asteptari cu privire la acesta?
ANAIS: Am avut asteptari mari, prima zi s-a desfasurat in mare masura dupa cum ma asteptam, am avut grija sa ma fac placuta atat de diriginta cat si de colegi, pentru a nu avea probleme mai tarziu si am vrut sa ma asigur ca la liceu,astia 4 ani de zile ne distram pana la refuz,ultimii ani de generala fiind destul de lipsiti de orice fel distractie,fiind perioada de trecere de la turma la o alta viziune asupra vietii in general, nimeni nu intelegea de ce acum “sufletu’ petrecerii” nu se mai da in stamba pe muzica comerciala:)).

ANDREEA: O impresie buna. Stiam deja cam ce ma asteapta la liceu, asa ca n-am avut emotii.



2.La ce profil sunteti? Ce v-a determinat sa faceti alegerea asta?
ANAIS: Sunt la filologie. Mereu am vrut profilul uman si daca in generala m-am luptat cu matematica pana in ultima zi, fara pic de rusine spunand ca stimata mea Dna. profesoara de matematica(nu dau nume)mi-a pus 3 de 4 la o singura ascultare, astfel fiind mai mult decat apropape de corigenta. Acum cele 2 ore de matematica sunt o alinare si chiar daca stimata Dna. profesoara de acum nu difera prea mult si imi poate influenta media generala destul de mult, diferenta de 5 ore de matematica pe saptamana isi spune cuvantul.Si da, cred ca acest obiect a fost unul din motivele de baza pentru care am ales filologia.
Inainte de a da examenul de admitere a liceu m-am asigurat ca dau ambele probe pentru liceul de arta, atat muzica (voce) cat si desen. Amandoua un esec total datorita pilelor pe care nici daca le aveam nu as fi abuzat de ele (daca e un lucru care sa-l detest cel mai mult pe lume dupa blonde, Inna si prostime, astea sunt pilele). Vazand ca nu a mers, am asteptat cu nervii la 2 metri sub pamant sa vad la ce liceu voi ajunge. Spre marea mea bucurie, am intrat exact unde am vrut, atat liceul cat si profilul.

ANDREEA: Am ales filologie bilingv engleza, pentru ca ador limba engleza si consider ca in ziua de azi daca nu stii macar o limba straina la perfectie, esti pierdut.



3.Cum ati descrie colegii si atmosfera de clasa in general?
ANAIS: Am fost surprinsa sa vad ca am o clasa cu un IQ destul de ridicat, pestrita ce-i drept, cu un singur om ce asculta muzica buna si cu altii 3 care cred ca o fac, daca ar fi fost sa judec dupa calitatea muzicii din casti as fi stat din nou intr-un colt, criticand fiecare miscare a fiecarui om in parte. Pot spune ca am ajuns sa-i cunosc pe toti, avand mari probleme cu memorarea numelor, mai ales din cauza faptului ca in mare trebuie sa purtam uniforma nu mi-am putut alege un aspect propriu ce tine de vestimentatia fiecaruia,lucru care mi-a ingreunat si mai mult misiunea, acum mandrindu-ma ca ii stiu pe toti. Prieteniile s-au format repede si am vreo 5 persoane (din clasa) de care chiar m-am atasat; in definitiv pentru toti simt un oarecare sentiment de protectie, nu stiu de ce am avut mereu reactia asta fata de persoanele noi. Nu s-au format inca orgolii, dar cu siguranta se vor forma si pana atunci putem spune ca ducem o “viata linistita”. Vreau sa vad daca vor fi la fel de “prietenosi” si anul viitor, am vazut ca vacanta de vara poate schimba iremediabil comportamentele.

ANDREEA: Colegii sunt super faini si de treaba.Glumim, radem, este genial


4.V-ati atasat im mod special de ceva profesor sau poate de ceva materie?
ANAIS: Materiile de care sunt atasata au ramas aceleasi: Desenul(pardon, Educatia Vizuala), Muzica, Engleza si Romana, care incepe sa imi cada usor din topul preferintelor datoria profesoarei.Si daca pana acum am avut ghinion cu toti profesorii de sport, in generala fiind scutita pentru o boala imaginara, aici chiar nu e nevoie, profu’ e pe bune de gasca, nu stiu exact daca il numesc asa pentru ca ne lasa sa facem ce vrem, (avand ora cu el inca de la 8 in imposibila zi de luni) sau pentru ca pe bune e de treaba. Cred ca e a doua varianta si chiar dupa ce ne va pune la probele sportive care implica alergarea (capitol care ma omoara) pe afara in mijlocul lunii noiembrie, voi spune acelasi lucru despre el. Si diriginta e de treaba, avand o surpriza inca din prima zi, profesoara de limba engleza e tanara si nu a ajuns inca la acel stadiu pe care il atinge orice persoana din sistemul de invatamant la 50 de ani, moment in care fiecare miscare, clipit sau cuvant al nostru i se pune la tensiune. Pana si proful de fizica care e si el tanar are o metoda de predare destul de accesibila pentru toti, fara teste si cu o ascultare rapida la inceputul fiacarei ore, lucru care ma incanta.

ANDREEA: Uhm, una dintre doamnele profesoare de engleza, cea care preda gramatica (am una de literatura, una de gramatica si una de geografia/istoria Marii Britanii/Statelor Unite). Este extrem de buna, ne face sa intelegem usor si la orele dansei ma simt ca intr-o scoala din UK sau SUA.



5. Care sunt aspectele care va plac, respectiv care va displac la liceul la care studiati?
ANAIS: Cred ca o sa le pun sub forma unei liste:
Lucruri care imi displac:
-Surprinzator, sunt mai multe lucruri placute in legatura cu liceul. Chiar daca e fostul sanitar (adica de asistente), cladirea a fost renovata si arata chiar bine, de afara nu ai zice.
-Culoarea verde neon in care vopsita cladirea
-Cantina pe langa care trec de fiecare data cand ies pentru a pleca acasa si in fiecare dimineata, cantina din care vine un miros oribil de carne prefiarta. Imi si imaginez ce se invarte prin bolurile alea.
-Nu avem o sala de sport
-Avem doar 3 melodii care canta ca nebunele in pauza, din fericire una din ele este Nickelback-You’re never gonna be alone
-Curtea (in partea din spate cum ar veni) nu e asfaltata, iar atunci cand ploua se face o adevarata mocirla
-In baie pute mai rau decat intr-o carciuma de cartier.A tigari,evident.
Lucruri care imi plac:
-Desi liceul e langa gara si 70% din elevi sunt navetisti, radul de inteligenta e cu mult peste media celui din generala, unde, vezi Doamne, toti erau de la oras(cu fitele aferente).
-La baie avem WC’uri de oameni normali, adica pe care stai in puii mei, nu o gaura in podea. Desi nu o frecventez prea des, tigarile nefiind unul din hobby’urile mele si pisatul nemaifiind la moda in scoli, ma pot declara fericita de faptul ca avem o buda de oameni normali.
-Avem cabinete (chimine,informatica) destul de bine utilate
-Dupa cum spuneam, liceul e langa gara aceea ce ne ofera multe posibilitati de “evadare”:))
-De asemenea liceul e intr-o parte a orasului unde numarul cafenelelor (unde se aude muzica buna) a crescut simtitor, ceea ce e, din nou, bine.
-Elevii sunt cu mult mai manierati decat cei de la generala, lucru care ma mira si ma bucura in acelasi timp.
-Desi multora schimbatul clasei la fiecare ora li se pare “incomod”, mie imi place. In afara de faptul ca ardem cateva calorii pe scari, toata plimbarea asta ne lasa liber la ceilalti elevi, fiind de a 9-a nestiind pe prea multa lume. Cu ocazia asta am cunoscut mai bine de jumate de liceu.
-Ciudat, bancile de o persoana mi se par acum mult mai comode decat alea de doua
-Liceul este mai curat decat ma asteptam. Fiind o cladire veche, am inceput sa ma uit dupa mucegai sau alte pete care, evident, apar dupa multi ani de folosinta. Ei bine,nu sunt.

ANDREEA: PRO: colegii, profii, materiile, sala de clasa, liceul (iar aici ma refer la felul cum arata).
CONTRA: faptul ca e prea departe, e in cealalta parte a orasului si trebuie sa plec mereu de acasa      la 7:00.



6. Credeti ca materia in general este bine-structurata sau, dimpotriva, prea incarcata?
ANAIS: Da, materia per total e bine structurata. Marti si miercuri sunt cam aglomerate orele de franceza si engleza, iar cele doua ore de matematica vin una dupa alta miercuri si joi si asta nu ne da prea mult timp de “manevra”. De asemenea, cele doua ore de TIC de vineri, prima si ultima, ne omoara si ultimul neuron. In rest, totul pare ok (acum):))

ANDREEA: E ok asa cum e.



7. Daca ati putea alege voi orarul pe ziua de luni, cum ar fi acesta?
ANAIS: Nu ar fi:)) Glumesc. Tind sa cred ca orarul pe ziua de luni e destul de bine structurat, primele doua ore fiind “de incalzire” (sport si muzica),iar celelalte 4 fiind si ele destul de usoare (biologie, romana, fizica, geografie).

ANDREEA: Exact asa cum e acum: Engleza, Bio, Informatica, Informatica, Fizica, Muzica



8.Care este cea mai mica nota primita pana acum si la ce disciplina?
ANAIS: Inca nu s-au pus note. Am dat testele initiale, dar majoritatea profesorilor nu ni le-au dat inapoi, deci nu am aflat notele.

ANDREEA: Inca nu am nicio nota.



9. Va este oarecum dor de scoala generala, ori mai degraba va simtiti usurate sa ati scapat de acea etapa din viata vostra?
ANAIS: Nu ma simt usurata, pentru ca nu am privit-o ca pe o povara. Daca as fi putut sa scap de ea pur si simplu as fi facut orice pentru a scapa, dar asa, cei 8 ani de sentimente diferite fata de viata, profesori, materie, colegi au trecut si da, ma simt fericita ca au trecut. Ultima luna, cea cu examenele si asteptarea rezultatelor, a fost cea mai grea, cu contestatii, asteptari mari si mici. Pana la urma nu conteaza, am ajuns unde am vrut si ma simt bine.

ANDREEA: Nu prea :)


10. Cum va simtiti ca "boboci"?
ANAIS: Urasc termenul de “boboci”.Nu sunt “boboaca”, mama nu e rata si nu urmez pe nimeni, sunt doar un elev de clasa a 9-a care a reusit sa cunoasca majoritatea persoanelor din liceu, lucru care nu ma tine prea departe de nebunia celor mai mari. Pana acum nu ni s-a spus asa, abia astept sa o faca careva:))

ANDREEA: Ma simt normal spre bine, foarte bine :))



11. Un mesaj pentru cititorii blogului...
ANAIS: Tineti-va bine ca abia acum incepe greul!

ANDREEA: Sa nu se lase de citit bloguri misto.



vineri, 12 octombrie 2012

Sa dorm in liniste vreau

  Se face frig si eu vreau doar sa dorm. Se face tot mai frig si eu vreau sa dorm tot mai profund. Inca nu ninge, mai sunt frunze palide pe afara , iar atmosfera tomnatica imi canta ploaie in geam, sa pot visa soare.
  M-am gandit sa ma conturez in fericire, sa las povara tristetii jos, sa o imparta intre ei muritorii de rand, caci eu nu am nevoie de ea. Eu nu sunt muritor de rand, sunt zeul nimanui si ma inchin siropului viselor mele. Eu nu sunt ca ei, nu sunt ca voi, si stiu doar de mine de acum incolo.
   Unii ar spune ca am devenit un egoist ignorant, eu in schimb ma declar doar egoist. Imi doresc prea cu patima propria fericire. Si mai bine ca ma gandesc la mine decat la toti si la toate, adica la nimic esential pe de-a-ntregul. Nu sunt filosof, nici geniu, dar asa egoist cum sunt, pot sa vad ingeri ce plang pe nori, sa simt energia picurilor si sa-mi las mintea sa creada ca-mi cresc aripi la calcai, tocmai cand ele se adancesc mai mult in noroi. Dar tu vezi doar ca ploua...
  Am tras o linie orizontala in viata mea, sa coboare in spatele ei neimplinirile, sa se dizolve in solutia otravita a propriului trecut. Nu mai astept tristetea sa-si sufle substanta gri spre mine, suntem atat de putin compatibili acum. Caci daca privesc doar inainte, viitorul va veni mereu spre mine, pentru a ne intalni intr-un prezent ales de amandoi si de niciunul. Iar cand aceasta se va intampla, eu voi privi tot negrul din lume cu o mana atarnata de soare si cu alta de luna, cu o cununa de praf stelar pe cap.
  Stii, visele vin de acolo de sus, privite cu al treilea ochi primit la nastere, iar eu vreau doar sa dorm...
  Insa inainte sa-mi odihnesc trupul in spatele ochilor inchisi si sa fac din perna usa spre dincolo de constient, voi deveni o luptatoare in lumina zilei si apusul ei. Voi lupta pentru mine, cu indarjeala invingatorilor, caci voi pune temelia fericirii ce o vreau sus pana in necuprins, o vreau in mine si o vreau eu.
  Respiratia sa devina dulce, buzele rosii si inima sa ramana aromata in nectarul ei, dar sa imprumute savoarea invingatorului vesnic luptator. Si eu vreau sa dorm in liniste, sa devin tot mai tanara, cand gandul imi hoinareste aiurea.

marți, 28 august 2012

Pe undeva, ceva



                                             Când ŞTIU că nu totu-i pierdut, scriu.

Era seară, pe geamul din faţă se observa cum un soi de vânăt, ori poate gri se arunca greu în văzduhul proaspăt de vară bâtrână. August murea sub privirea ei, se destrăma în culori tot mai înfrigurate, când pentru alţii doar se termina. Îşi încolăcea neîncetat mâinile în jurul gâtului şi lacrimi prea mici pentru a curge însiropeau ochii în nostalgia lor. Moartea plutea parcă mai vie ca oricând în viaţa sa, căci se gândea, uşor neîncrezătoare, la nemulţumirile de care ar vrea să se ştie străină,  să le înăbuşe şi, dacă va putea,  să le uite într-o zi.
Aşa, cu buza tremurând, cu palmele împreunate, cu chipul acoperit de lumina stranie ce traversa încăperea, nu mai părea o fată la început de tinereţe, ci gândurile-i toate şi trăirile din acea clipă, doar de ea ştiute,  păreau că se transformă într-un portret fizic al unei persoane cu prea multă experienţă. Dar cât de înşelătoare pot fi aparenţele. Căci nu pentru că viaţa i-ar fi arătat prea multe feţe dure era plânsul ei tremurat  de atunci, ci tocmai pentru setea ei de a se ştii vie, de a cunoaşte şi a se cunoaşte, pentru lipsa experienţei într-o lume pe care nimeni nu i-a arătat-o încă. Tânjea după ceva care era al ei, care trebuia  să-i aparţină şi totuşi nu ştia ce anume. Doar ghicea, prin prisma anilor ei cruzi. Siguranţă? Iubire?
Era acela, fără îndoială, unul dintre momentele de îndelungă meditare, un proces dureros , mereu fără raspuns, mereu retoric. Părea atât de mică, atât de confuză şi nefericită în toată deznădejdea ei din acel răsărit de noapte, încât nimeni, nici poate ea, nu ar mai fi recunoscut-o în dimineaţa care urma să succedă întunericul de afară. Căci ştia că urma să i se pară absurdităţi acele câteva trăiri care îi paralizau muşchii feţei, că lumina avea să şteargă, iar, totul.