Un subiect total diferit fata de cele cu care v-am obisnuit

  Ajungand sa vorbesc -nu stiu in ce context- cu cateva colege despre sarcina, am aflat ca multe dintre ele o considera ceva scarbos, iar pe bebelusi - niste creaturi stresante care plang mereu. 
  Fiind fata si preocupandu-ma destul de mult subiectul respectiv, in postarea asta imi voi spune parerea despre cum vad eu fenomenul in care o fiinta se dezvolta in interiorul mamei sale. Dar, inainte de asta, voi scrie cum vad lucrurile alte cateva persoane, primele dintre ele fiind doua colege, carora li se potriveste perfect introducerea postarii.


  Iulia: "Consider copiii o pierdere de vreme, o bataie de joc la adresa mea. Sunt prosti. Pe langa ca sunt grasa, sa fiu si mai grasa... si nu vreau sa ma injure cand vor fi de varsta mea si sa-mi reproseze ca i-am nascut. Nici nu vreau sa ma casatoresc."


  Madalina: "Eu nu vreau sa am copii niciodata, deoarece nu vreau sa suport dureri de nastere, sa am grija de copii mici stresanti si vreau sa am o tinerete perfecta, in care sa ma distrez la maxim."


  Sunt constienta ca cele doua nu au vorbit tocmai in serios cand au spus cele de mai sus si ca sunt mari sanse ca pe parcurs sa isi schimbe acest mod de a gandi, dar ma uimeste felul in care vad in general copiii. Si va asigur ca acest mod de a vedea lucrurile este mult, mult diferit fata de cel in care le vad eu.


  
  AnaisC: “Daca vei intreba persoane de varsta ta, sau mai tinere, ce parere au despre asta, probabil iti vor spune ca este ceva scarbos, cum percepeam si “dragostea” la 4-5 ani. Dar daca le intrebi despre “procesul de creatie”, probabil iti vor spune altceva…

  Sarcina e ceva normal, ceva fara de care nu am fi existat si fiecare o percepe diferit. Sa nu mai vorbim de cum o percep barbatii (baietii) si cum o percep femeile(fetele).

  Pentru majoritatea fetelor (care si-au inceput viata sexuala), este un continuu stres, o adevarata ingrijorare si nu se gandesc neaparat la cat de greu e sa cresti un copil si ce vor face cu el (folsesc “avort” cu usurinta), ci se gandesc mai degraba la ce va crede lumea, cum le vor judeca prietenii si parintii, cat timp vor mai avea pentru ele…si, astfel, copilul ramane pe ultimul plan.

  Din perspectiva unei fete care inca nu este “in pericol” de sarcina, dar resimte schimbarile acestei varste din plin, pot spune ca modul in care suntem supuse la cateva zile pe luna de inactivitate totala, doar pentru a percepe un copil, mi se pare “inuman”.

  Cand eram ceva mai mica, ma intrebam de ce nu avem un buton pe care il putem apasa; si cand il apasam sa se deschida o portita prin care sa intre copilul.

  De asemenea, acele 9 luni de sarcina, care difera de la femeie la femeie, mi se par inumane. Mama mea a avut o sarcina usoara, spre exemplu (la iesire a fost mai greu,19 ore s-a luptat cu vointa mea de fier=)) ); dar cand stai sa te gandesti ca te poate apuca o pofta nebuna de cirese la 3 dimineata in mijlocul iernii (fiind pofticioasa de felul meu si asa, daramite la sarcina), parca ti-ai dori sa ai anumite parti masculine.

  Pana la urma, sa fii femeie e un dar, sa poti dai nastere e un dar, si, trecand peste toate aceste inconveniente, cand vezi acel “mic tu”, nu te mai gandesti la nimic altceva decat sa ii oferi lui totul. Avem darul de a crea, ei participa la acest proces cateva minute (daca e sa ne gandim mai bine, cateva secunde) si nu simt pe deplin cum e sa fii parinte. Sa fii femeie e un dar si sa fii insarcinata e o onoare deosebita. Mai bine ne-am bucura de asta si nu ne-am gandi ca vom purta haine cu 4 marimi mai mari.”

  Andreea McKagan: "Nu  m-as vedea in postura de mama, poate doar pe la 30 de ani. In fine, cred ca as fi o mama de treaba, as vrea sa fiu in primul rand cea mai buna prietena a copilului meu , pentru ca el sa-mi spuna absolut totul. Sarcina reprezinta (de cele mai multe ori) rezultatul iubirii a doi oameni (asta ar trebui sa fie, dar vedem zilnic diverse drame pe la TV), iar iubirea fiind frumoasa, si sarcina este o veste buna. Dar cum am spus, cateodata chiar strica viata tinerilor si ia o intorsatura dramatica. Dar, sa revenim la chestiile frumoase...Pare stupid si copilaresc ce voi spune, dar deja mi-am planificat aproape totul :))

Multe prietene si colege imi spun ca e “naspa” sa fii  fata. Pe de-o parte, sunt de acord cu ele, mie pur si simplu mi se pare greu sa fii fata. In fiecare luna avem “musafiri”(daca intelegi la ce ma refer) si, pe langa asta, la un moment dat mai trebuie sa suportam si 9 luni chinuitoare si dureroase.Pe de alta parte nu sunt de acord, ar trebui sa fim onorate ca noi dam nastere viitoarelor generatii.

Copiii, dupa parerea mea, sunt ceva minunat, acestia inveselesc o casa si parca iti dau mai multa energie si o nota de optimism.Cand se gandesc ca acasa au cativa copii care trebuie hraniti si ingrijiti, parintii parca capata puteri supranaturale, fac orice pentru copilul lor. Desigur, mai auzim si diverse povesti cu fetite de 13 ani (pentru ca alea nu sunt adolescente), care raman gravide. Aici cred ca este numai si numai vina lor, iar de obicei aceste copile vin din familii dezbinate. Mi se pare o problema ca o mama sa nu ii explice unele lucruri fiicei sale, insa vedem asta din ce in ce mai des. In fine, cat timp un copil este dorit intr-o familie, nu poate fi decat o veste buna!"

  Iar acum, parerea mea... 
  
  De cand mergeam la camin vroiam de multe ori sa fiu in locul mamei mele si ea in locul meu. Ma fascina ideea de a avea un copil mic, o consideram interesanta, ca un joc. Iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci. Insa, in ultima perioada, tot incerc sa-mi imaginez cum va fi cand voi avea o fiinta care creste tot mai mult si se dezvolta in interiorul MEU... la cum voi dormi cand burta imi va fi deja mare, la ce voi simti, la cat de mult imi voi mangaia burta si cat timp voi petrece vorbind si cantandu-i celui care in primele luni nu voi stii daca va fi baiat sau fata.
  Pentru mine, viitorii mei copii vor merita toate lunile in care ma voi ingrasa si in care va trebui sa mananc si sa am grija de doua persoane, nu doar pentru una. Poate atunci voi invata sa fiu uneori mai putin egoista.
... pentru ca eu le vad frumoase pe femeile insarcinate, nu mi se pare ca burta mare le face urate... nu mi se pare ca trebuie sa isi ascunda, cu orice pret, kilogramele in plus.
  Poate ca exista pofte, dar poate ca sunt mai rare decat se crede; am auzit multe persoane care au afirmat ca nu au avut, sau ca nu prea multe. Si ce daca? Acum nu am diferite pofte?
  Imi place sa ma imi imaginez cum vor arata copiii mei, la momentele in care imi va spune si mie cineva "mami". As vrea ca de mici sa ii invat sa aiba incredere in ei, sa invete sa faca ce le place... si sper ca le va placea si lor muzica, poate si limbile straine. Dar in fond, conteaza sa fie ei, cu gusturile si preferintele lor.
  De multi ani am insa o teama: sa fiu incapabila de a naste (o teama complet nefondata, de altfel). Pentru ca, astfel, un mare, mare vis mi s-ar narui.


  Consider ca este frumos sa fii femeie si nu fara motiv noi suntem cele care ramanen insarcinate... femeile sunt puternice! Nu toate, dar eu sper ca voi fi!