Scheletu'-n bocanci (6)

  Totul are forma inimilor - ciocolata, baloanele...  felicitarile, pungile de cadou... acadelele - totul. El nici macar inima nu are, nici la propriu, nici la figurat. Astazi nu doar se simte diferit, este si frustrat. Frustrat, cu f de la... de la .... (foarte) frustrat. Se mai simte si trist, chiar daca nu vrea sa recunoasca.
  Cele 24 de ore ale prezentului care trec atat de greu, Valentine's Day, sunt firi subtiri de suferinta care ii taie carnea sufletului. Care ii alunga fericirea si ii readuc dorinta pe care a simtit-o de Revelion. Are nevoie de iubire. Ah, iubire! Dar cum sa o primeasca, cand este doar un simplu schelet singuratic, saturat de lumea in care se afla, saturat de oameni si de aceeasi viata pe care inca nu stie cum sa o faca "de trait". Iar, la urma urmei, nici el nu poate vibra la atingerea dragostei. Pentru ca nu o poate atinge! Nu o poate simti! Oasele sale, lipsa lor de carne, o resping cu desavarsire, asa cum respinge albul radiatia termica, sau chiar mai intens; daca este posibil.
  Isi tarsaie bocancii in josul strazii si se indreapta spre parc, cu privirea in jos, parca vrand sa-si planga tristetea care ustura. Daca ar avea lacrimi (dar nici pe ele nu le are)! Incearca sa isi imagineze ca degetele sale se vor impleti, candva, cu cele ale unei fiinte cu care sa isi contopeasca fiecare pas, fiecare suflare, fiecare minut, viata insasi. O fiinta care sa aiba puterea de a-l face fericit, sa zambeasca pe dinauntru, sa-i aduca sclipiri de speranta in ochi.
  Ar vrea sa imparta si el o ciocolata cu o "scheleta", sa priveasca melancolic la albul cutremurator de indepartat al lunii si sa vada, dincolo de ea, tandretea ascunsa a cerului. Crede ca ar putea zbura, doar gandindu-se ca - pentru cateva secunde - ar fi invadat de voluptatea generata de un sarut acoperit de intuneric.


  Nu poate, insa, sa faca nimic in privinta asta.


  Inca isi misca picioarele pe asfaltul rece al strazii, cu privirea ramasa in jos. Si spera. Si isi doreste. Si stie, cu toate acestea, ca el este altfel, pur si simplu.
  Nu toti pot fi la fel! Exista si ghinionisti, care stiu ce inseamna nefericirea.