Leapşă

  Leapsa am preluat-o de la Bibby Ellen si se numeste "Jocul amintirilor". Este vorba despre cinci cuvinte legate de amintiri, despre care trebuie sa vorbesc cate ceva. Sa vedem...


1. "Nuntă în cer", de Mircea Eliade - este cartea mea preferata (inainte era "Elevul Dima dintr-a saptea" de Mihail Drumes), pe care o recitesc zilele astea. Deseori mi se intampla sa ma identific cu naratorul, mai ales in momentul in care cugeta (in primele pagini ale romanului) asupra unor intrebari retorice despre destin, despre acele curiozitati: "ce ar fi fost daca....". Merita citita, credeti-ma!


2. Premiul III - momentul in care am aflat ca am luat premiul III, la olimpiada de matematica (faza judeteana), a fost unul unic, memorabil.Stiu ca am luat 16 puncte atunci, iar cei de pe II si I - 17, respectiv 18... adica 1(!) punct m-a despartit de nationala. Lasa, ca a fost bine si asa! Eram in clasa a VI-a si aveam o profesoara tare buna. A fost singurul premiu pe care l-am luat vreodata la o olimpiada . Unul destul de ciudat, pot spune, avand in vedere ca punctul meu forte este romana, nu matematica.


3. Spania - eram in vacanta de dinainte de a intra in clasa a V-a cand am fost in Spania, prima si unica iesire din tara de pana acum. Am fost la nunta unui unchi si am stat o saptamana, saptamana in care au avut loc zilele Leonului (orasul in care am mers). Consider ca aceasta calatorie este unul dintre acele "ceva-uri" semnificative din copilarie. Iar, cu ocazia asta, am descoperit ca mi-este rau pe avion...


4. "Luceafarul" - da, este vorba despre "Luceafarul" lui Eminescu. Daca nu ma insel, inca eram la camin, poate in grupa pregatitoare, cand am devenit "obsedata" de poezia asta. O puneam pe mama sa mi-o citeasca in fiecare noapte inainte sa dorm... incerca sa o mai scurteze, dar nu reusea, pentru ca imi dadeam seama de "smecherie". Dar cred ca atunci ma fascinau mai mult stelele, de aceea imi placeau atat de mult versurile.


5. Marius - acel unchi despre care am mentionat la punctul 3. Fiindca a plecat din Romania cand aveam vreo 3 ani, il vedeam foarte rar, cam odata la un an. Iar cand se intorcea in tara, mi se parea ca se intampla ceva asemanator unei minuni, ceva extraordinar. Aproape il divinizam. Si intamplarea a facut sa aiba o fetita din aceeasi zi si luna cu mine, mai mica insa cu 13 ani. Bineinteles, cu timpul lucrurile s-au schimbat, nu mai simt "magia" aceea cand ne vedem si chiar este amuzanta parerea mea despre el pe care o aveam cand eram mica. Dar sunt amintiri frumoase, totusi.




  Oricine poate lua leapsa pentru a o completa.