Interviu - Omlette du Fromage [8]

Saptamana trecuta, posesorul blogului Omlette du Fromage  a venit cu propunerea de a-i lua un interviu, o idee care mie, una, mi-a suras, iar mai jos vedeti rezultatele:

Eu: Cum te-ai descrie intr-o fraza?

Omlette du fromage: Adevarat clovn intre bufoni (un vers de la Paraziti)

Eu: Ce poti spune despre blogul tau? La ce te-ai gandit cand l-ai creat?

Omlette du fromage: Bai, aici e faza ca eu nu prea gandesc. Ideea de baza a fost sa am unde sa-mi exprim opiniile, apoi a devenit ceva serios. Si dupa cum bine observi, momentan e un blog de caterinca.

Eu: In postari, preferi sa te axezi pe o anumita tema, sau alegi diversitatea?

Omlette du fromage: Cand incep sa scriu despre ceva, de multe ori gandu-mi zboara in alta parte, asa ca le mai amestec, dar ma chinui sa ma axez pe o singura tema.

Eu: Care este cea mai mare pasiune a ta?

Omlette du fromage: Arta. Punct.

Eu: Stiu ca asculti rock. Ai anumite subgenuri care iti plac in mod special? Dar o decada?

Omlette du fromage: Nu sunt genul de rocker batut in cap, care stie doar de rock/metal/punk si atat. Sa fiu sincer, momentan ascult albumul 21 (Adele) si-mi place la nebunie. De asemenea ascult si hip hop, cel cu mesaj. Nu sunt genul de “rapper” cu gangsteri, batai de strada, Bronx si Brooklyn. De exemplu, imi place Cedrea, ca MC din Romania. Subgen preferat: thrash metal.

Eu: Daca ai putea alege, cu ce artist/formatie ti-ar placea sa-ti petreci 24 de ore? Ce ati face in acel timp?

Omlette du fromage: Megadeth, clar. As plange de fericire ca-l vad in fata mea pe Dave, este idolul meu. M-as uita putin prin colectia lui de muzica, sunt foarte curios de unde se inspira.

Eu: Ai vreo melodie de suflet? Daca da, ce te impresioneaza cel mai mult la ea?

Omlette du fromage: Nu, nu am. Probabil Thunderstruck, e prima melodie hard pe care am ascultat-o. AC/DC  a fost mult timp formatia mea preferata, si sincer, cred ca mai este. Dar m-am atasat mult si de Megadeth.

Eu: Ce parere ai despre muzica comerciala de astazi?

Omlette du fromage: Ai nevoie si de muzica comerciala. Exemplu: Daca nu exista Inna, Romania era vazuta in continuare ca o tara de retarzi. Acum, cu ajutorul ei, Romania e vazuta cu alti ochi. Ceea ce e bine. Daca oamenii sunt subdezvoltati, si pot asculta asa ceva, e treaba lor. Poate-s eu ala handicapat, si nu stiu sa fac diferenta intre zgomot si muzica de calitate.

Eu: Sa spunem ca ai putea schimba un lucru in industria muzicala. Care ar fi acela?

Omlette du fromage: Cu siguranta as schimba prostitutia.

Eu: Cum decurge o zi obisnuita din viata ta?

Omlette du fromage: Trezit, scoala, casa, PC, teme – daca am, TV, PC, TV, somn, trezit.

Eu: Avand in vedere ca esti in clasa a opta, te-ai gandit ce profil vei alege pe mai departe?

Omlette du fromage: Chestia aia cu engleza.

Eu: Care este cel mai mare vis al tau?

Omlette du fromage: Sa fiu recunoscut ca artist, nu ma intereseaza exact ce fel de artist. Eu zic ca-s bun si la desen, si la muzica, si am si idei. Dar asta e o opinie subiectiva, nu?

Eu: Obisnuiesti sa iti faci planuri asupra viitorului (apropiat sau indepartat) sau te axezi mai mult pe present?

Omlette du fromage:  Imi place sa  cred ca eu sunt ca in versurile lui Lennon “Imagine all the people, living for today” , dar oricat m-ar bate pe mine un om la cap ca nu-l intereseaza viitorul, eu nu pot sa-l cred.

Eu: Cum arata fata/femeia ideala pentru tine?

Omlette du fromage: Bine.

Eu: Care este cea mai mare calitate a ta? Dar defect?

Omlette du fromage: Sa zicem ca ar fi o calitate amuzamentul. Defect: sunt extrem, dar extrem de ironic. Ceea ce ar putea supara.

Eu: Ai schimba ceva la felul tau de a fi?

Omlette du fromage: Da. Sincer, habar n-am ce. Dar vreau sa vad cum s-ar comporta oamenii cu mine, daca nu as mai fi eu.

Eu: Care este parerea ta cu privire la Innocent Phantom? Ai anumite rubrici preferate?

Omlette du fromage: Bai, faci o treaba excelenta cu blogul asta. Normal, cred ca fac parte din multimea care prefera interviurile. Deci, as avea o satisfactie interioara c-am avut onoarea sa-mi iei si mie unul din primele tale interviuri, cand vei ajunge un mare reporter. Si vei ajunge, sunt sigur.

Eu: Un mesaj pentru cititorii blogului tau….

Omlette du fromage: N-am sincer niciun mesaj sa le transmit. Cei care citesc ce debitez eu, imi stiu stilul. Iar cei care nu il cunosc, nu prea citesc blogul. Si acestora n-am ce mesaj sa le transmit, fiindca nu-i pot obliga sa citeasca, si sincer, nici nu vreau sa o fac, dar le multumesc pentru traficul adus.

Eu: Un mesaj pentru citotorii blogului meu:

Omlette du fromage: Pai, cititorilor blogului tau, as putea doar sa le spun ca sunt inzestrati cu cativa neuroni in plus decat restul oamenilor, pentru ca stii, majoritatea "aaa, interviuri, cacaturi, bleah, hai sa trecem inapoi la poezii fara sens, aia-s bloggeri adevarati".nu, in niciun caz. cititorii blogului tau, sunt putini si buni, nu o adunatura de retarzi care abia au descoperit blogspotul si sunt mari bloggeri.

Interviu - "Christine Lynn" (Cristina) (7) -a doua parte-

Andreea McKagan: Esti o persoana timida?

Christine Lynn: Ooo, vai...nici vorba de asa ceva. Timida nu am fost niciodata, dar nici super prietenoasa. Imi place sa analizez omul inainte de a intra in vorba cu el, pentru a-i vedea gesturile, expresia fetei etc. Pot sa imi dau seama daca o persoana este buna, rea, falsa, de treaba, doar dupa fata acesteia. Pot zice ca sunt norocoasa din acest punct de vedere.

Andreea McKagan: O consideri pe Cristina [innocent phantom] o prietena adevarata?

Christine Lynn: Sincer, Cristina este printre acei putini oameni care pot fi prieteni. De cand o cunosc am reusit sa gasesc in ea acel lucru plin de tandrete, acea veselie sincera.Mereu am apreciat-o pentru sinceritatea ei si simtul umorului . Chiar daca ne-am cunoscut intr-o conjuctura nu tocmai placuta (orele de matematica), ma bucur ca am intalnit-o si ca a impartit cu mine din dragalasenia ei ;;). (Cristina...imi datorezi un caiet studentesc de mate =)). Sper sa aiba colturile nescrise:-w).

Andreea McKagan: Din cate am inteles,asculti muzica buna.Pe langa rock,ce genuri mai preferi?

Christine Lynn: Ma bucur ca tocmai ai spus ca ascult muzica buna :">. Ahh 8-> ! Paiii, pe langa rock, mai ascult ceva chestii - dub step si putin rapp. Dar nu pot spune ca ma omor dupa alte genuri. Rock-ul ramane viata !

Andreea McKagan: Iti e dor de copilarie? (avand in vedere ca deja esti la liceu, putem spune ca esti "mare")

Christine Lynn: Poate putin.Stiu, o sa sune "WOW !". Primul om care spune ca nu`i este "foarte" dor de copilarie. Am avut o copilarie minunata, mai ales weekendurile si vacantele petrecute cu bunicul meu. Iubeam sa stau cu el, sa-mi citeasca povesti, sa ma invete sa cant la vioara si sa mergem impreuna sa cumparam guma Hubba-Bubba =)). De acea perioada a copilariei chiar mi-e dor. As vrea sa-l mai am macar o zi. Ar fi tare mandru si fericit sa vada ca m-am apucat de chitara.In rest, nu pot spune ca ma omor cu dorul de copilarie. Imi place etapa asta prin care trec acum :x. De asta imi va fi cel mai dor :o3.

Andreea McKagan: Ai avut momente in care nu mai voiai sa fii tu?

Christine Lynn: Nu. Niciodata nu m-as fi schimbat cu alta persoana. Chiar daca nu sunt foarte multumita de anumite lucruri, ma iubesc (faza cu iubitu am invatat-o curand). Imi place cine sunt si ceea ce sunt! Asa ca,oameni buni..IUBITI-VA!

Andreea McKagan: Care este instrumentul tau muzical preferat?

Christine Lynn: Nomal ca CHITARA. Doar nu m-am apucat sa invat sa cant de dragul designului =)). E atat ce mirific acel moment cand asculti un solo de chitara si ti se face pielea de gaina 8->. Vis. Sper ca intr-o zi sa pot sa fac si eu un solo cat de mic si marunt :o3.

Andreea McKagan: Care este decada ta muzicala preferata? Poti numi si o trupa de atunci care iti place foarte mult?

Christine Lynn: Anii '80. In suflet am Metallica. Cine nu iubeste Metallica? Sa fim seriosi. Nebun sa fii sa nu stii macar o melodie de la ei.

Eu:  Pe langa muzica, o alta pasiune de-a ta este istoria. Ai avut-o dintotdeaua sau a aparut pe parcurs?

Christine Lynn: Istoria nu a fost dintotdeauna ceea ce mi-a placut , sau ceea ce imi doream sa fac mai departe. Am prins gustul ei prin clasa a 7-a, iar acum, in clasa a 9-a, mi-am dat seama ca vreau sa urmez si o facultate in acest domeniu. Am inceput chiar sa-mi achizitionez anumite carti ;;) asta pentru cultura mea generala.

Eu:  Ce calitati trebuie sa aiba cineva pentru a-l considera prieten? Crezi, cu adevarat, in prietenie?

Christine Lynn: Stii, exista o vorba "Dumnezeu da, dar si ia". Dupa evenimentele de vara trecuta cand am incheiat o frumoasa prietenie de 4 ani, as fi putut sa spun "Gata, nu exista prietenie!", dar nu. Am avut alaturi alti oameni care de-a lungul timpului mi-au demonstrat ce inseamna sa ai prieteni. Le multumesc tuturor pentru ca mi-au fost alaturi zi si noapte atunci cand am avut nevoie de ei.

In legatura cu calitatile, trebuie doar sa fie doar oameni cu suflet bun, sinceri si carora sa nu le fie teama sa spuna totul verde in fata.

Eu:  Preferintele muzicale sunt un criteriu dupa care "etichetezi" o persoana?

Christine Lynn: Nu, chiar deloc, dar...cum ar putea un manelist sa fie, de exemplu, o persoana care sa stie sa se exprime corect?=)). Acum pe bune...nu am nimic cu preferintele celorlalti, dar sunt anumite lucruri de neexplicat :)). Normal ca poti sa asculti orice muzica si sa fii un om extraordinar.Totul tine de cei 7 ani de acasa.

Eu:  De ce iti place sa fii "diferita de ceilalti" (o afirmatie de-a ta)?

Christine Lynn: Frumusetea unui om consta in faptul ca e diferit de ceilalti. Parerea mea. De mica imi placea ca eu sa fiu altfel. Cum sunt eu sa nu mai fie nimeni, ce am eu sa nu aiba si altii  etc. E ceva ce ma defineste "Sa fiu altfel".

Eu:  Continua propozitia: "Daca inchid ochii, iar apoi ii deschid, vad..."

Christine Lynn: ...o Cristina mai buna.

Eu:  Ce apreciezi cel mai mult la tine? Dar la mine?

Christine Lynn: Sinceritatea si sensibilitatea mea. Desi sensibilitatea e privita de multi ca fiind un defect, pentru mine e o calitate.Sunt o persoana extrem de sensibila si nimeni nu prea stie asta. Pot fi impresionata de lucruri foarte marunte, dar sincere.

Iar la tine apreciez atat sensibilitatea ta, cat si gingasia si simtul umorului. Chiar esti un om de milioane >:D<.

Eu:  Odata mi-ai spus ca sunt cea mai interesanta persoana pe care o cunosti. De ce crezi asta?

Christine Lynn: Pentru ca nu poti fi cunoscuta in totalitate. Sincer, exista cineva care sa te cunoasca in totalitate?..Aici semeni foarte mult cu mine. Nici eu nu sunt cunoscuta in totalitate. Exista un 10% pe care nimeni nu va reusi sa-l "despacheteze". Ceva ce pastrez doar eu, si doar eu trebuie sa-l stiu. Exact asta vad interesant si la tine. Esti o provocare!

Eu:  Un mesaj pentru cititorii blogului.

Christine Lynn: Faceti ceea ce simtiti cu orice risc, traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, iubiti-va pe noi insiva, luptati pentru adevarul din voi si nu va dati batuti niciodata!

Si continuati sa cititi blogul minunat al Cristinei >:D<. Sper ca am lasat o amprenta in formarea voastra ca tineri cetateni =))de acum inainte :*. O amprenta buna, normal.

.

Interviu - "Christine Lynn" (Cristina) (7) -prima parte-

  Acesta este un interviu luat  (de mine, Anais si Andreea McKagan) unei colege de clasa, pe nume Cristina [care a preferat sa se semneze "Christine Lynn]. Este una dintre persoanele de care sunt mandra ca imparte acelasi prenume cu mine, iar cu asta cred ca am spus tot. 

  Mai jos apare doar o parte a interviului, din simplul fapt ca inca nu am primit si celelate raspunsurile. Insa voi posta si cea de a doua parte astazi, cel tarziu maine.

  [Tin sa le multumesc celor doua prietene pentru ajutorul acordat.]

AnaisC.:Care este idealul tau in viata?

Christine Lynn: Un ideal in viata nu pot spune ca am. Nu sunt genul care sa admire pana la obsesie o persoana, sau care sa aiba incredere in oameni.In randul artistilor, vad un posibil ideal in Amy Lee,care pentru mine ramane cea mai buna in ceea ce face. Muzica ei este cu adevarat un iz fermecator de care avem nevoie, oricat de fericiti, suparati, buni, rai am fi. Iar in randul persoanelor care ma inconjoara, vad un ideal in prietenul meu, Alex. E un om cu un suflet atat de curat, incat ai putea sa stai ore intregi cautand defecte si ramane cu foaia goala. Nu e perfect, dar e un om bun si valoros. Pe mine m-a invatat ce inseamna viata si cat de puternic trebuie sa fii, si pentru asta ii voi fi recunoscatoare o viata intreaga.

AnaisC.:Gusturile tale muzicale iti influenteaza viziunea asupra vietii? Daca da,cum?

Christine Lynn: Normal. Pentru mine muzica este "voice of the soul". In rock gasesc apogeul dar si cele mai abrupte prapastii. Niste versuri care pentru altii poate nu inseamna nimic, pentru mine pot fi o perspectiva asupra vietii, o lacrima de dor pe obraz, bataia inimii. Depinde de la caz la caz. Cert e ca muzica te poate schimba. Muzica poate vorbi despre tine.

AnaisC.:Esti o persoana spontana?

Christine Lynn: Nu. Nu sunt o persoana spontana.Stiu foarte bine ce vreau de la viata si de asta sunt destul de exigenta cu ceea ce inseamna punctualitate sau tinere de cuvant. Urasc cand se incalca asemenea lucruri! De asemenea imi place sa-mi fac planuri pentru care sa lupt sa se implineasca.

AnaisC.:Care a fost cel mai mare moment de cumpana din viata ta?

Christine Lynn: Momente de cumpana am avut. Destul de multe as putea sa zic. Dar cel mai grea a fost moartea bunicului meu. Avand in vedere ca era omul pe care l-am iubit cel mai mult, nu mi-a fost usor deloc sa trec peste moartea lui. Nici in ziua de azi nu pot sa zic ca m-am vindecat complet, dar amintirile cu el nu le voi pierde niciodata si asta imi mai alina mica suferinta.

AnaisC.:Daca ai avea ocazia sa intalnesti o celebritate, care ar fi aceea si cum ar decurge

intalnirea?

Christine Lynn: Clar, as vrea sa o intalnesc pe Amy Lee. Referitor la intalnire, probabil i-as pune toate intrebarile stupide posibile =)), si am face peste 1000 de fotografii, care, dupa, ar fi afisate peste tot in camera mea.

AnaisC.:Obisnuiesti sa fii sfatuitor sau cel sfatuit?

Christine Lynn: Sfatuitor. De mica am invatat sa ma descurc singura, fiind foarte orgolioasa nu ceream vreun sfat sau ceva. Imi place sa ajut, sa le ofer sfaturi celor care au nevoie de ele. Chiar pun suflet in tot ceea ce fac si ma bucur daca pot aduce un zambet pe fata cuiva.

AnaisC.:Ai un motto dupa care te ghidezi? Care?

Christine Lynn: “Gandeste`te la trecut doar in masura in care iti amintesti de lucruri frumoase.” E un motto pe care l-am invatat singura de-a lungul anilor. In tot acest timp am invatat sa traiesc si fara regrete. Trecutul trebuie sa fie acea perdea care acopera intreaga viata si care se mareste cu zilele, si acea perdea trebuie sa fie cat mai curata, frumoasa, astfel incat sa nu lase umbre asupra vietii. Sunt genul care face ceea ce simte cu orice risc, si asta niciodata nu m-a facut sa am regrete. Chiar daca am gresit, nu am regretat. Stiu ca am invatat ceva din greselile mele si, in plus, pentru regrete era prea tarziu.

AnaisC.:Care este locul in care vrei sa mergi cel mai mult?

Christine Lynn: Vama Veche, clar! Iubesc Vama! E tot ce si-ar putea dori un tanar (si nu numai) iubitor de muzica, natura, petreceri nebune pe plaja si indragostit al naibii de tare. E locul unde mereu m-am simtit in largul meu. E uimitor sa adormi pe plaja, si sa te trezesti la rasaritul soarelui inconjurat de locuri unde "mana umana" nu a produs nenorociri.

AnaisC.:E mai bine la liceu sau era mai bine in generala?

Christine Lynn: Liceu. E de zeci de mii de ori mai bine la liceu. Simti ca mai ai ceva viata =)), plus ca pot face ceea ce imi place cu adevarat. Am cam scapat de materiile pe care le uram.

AnaisC.:Cum ai descrie muzica de acum 30 de ani in comparatie cu muzica de azi?

Christine Lynn: Muzica de acum 30 de ani e muzica care va exista pt totdeauna. Muzica de astazi, cel mai probabil va fi uitata in anii urmatorii, asta datorita numarului mare de "artisti" din ziua de astazi. Azi toata lumea canta, isi misca fundurile pe melodii manelice si se cred artisti. Iar populatia stupida se adapteaza. Pe vremea parintilor mei existau acele trupe in voga care intr-adevar stiau sa faca muzica, iar acea muzica inca mai exista. Eu una o ascult cu mare placere.

AnaisC.:Care este melodia in care te ragsesti cel mai mult?

Christine Lynn: Sincer, e cea mai grea intrebare de pana acum. Am doua melodii care ocupa locul 1 in inima mea. My immortal-Evanescene si Far away-Nickelback. In aceste doua ma regasesc cel mai mult. “Far away” are si o valoare sentimentala foarte mare, fiind totodata si melodia pe care adorm seara de seara.

AnaisC.:Cum arata barbatul (baiatul) ideal pentru tine?

Christine Lynn: Exact ca si Alex. Cu siguranta toata lumea s-a intrebat in tot acest timp ce are acest tip, Alex, atat de special. Pentru mine e cel mai special om pe care il cunosc. In primul rand stie sa iubeasca sincer, fara sa ceara nimic in schimb. Stie sa fie mereu acolo, aproape de cei care au nevoie de el, stie sa fie puternic (si este si cel mai puternic om pe care il cunosc), stie sa planga, sa rada. E frunza care ramane pe creanga copacului oricat de grea ar fi iarna. Alaturi de el am aflat cat de mult pot sa iubesc si cat de iubita pot sa fiu. Nici acum nu pot sa cred ca exista cineva ca el. Fara doar si poate, e sufletul meu pereche.

AnaisC.:Care este principala ta pasiune acum?

Christine Lynn: Chitara. Nu demult am inceput orele de chitara (alaturi de tine, Cristina [innocent phantom] ) si pot spune ca imi place ceea ce fac. Cam greu pt inceput, dar orice lucru mare se face prin multa munca si multa durere de degete :)).

AnaisC.:Care este cel mai mare talent al tau? Ai vreun talent ascuns?

Christine Lynn: Nu pot spune ca am un mare talent :)). Am voce buna, ma pricep si la desenat, iar in legatura cu dansul nu pot spune ca dansez rau. Talent ascuns :>...pai :-" citesc ganduri si opresc timpul. Bhoaahaha!>:) I joke!...Mi-as dori eu sa pot sa fac atat de multe lucruri.

Soc! Un nou blog!

  Ieri a fost creat "Our World was Born in Written Pages", un blog nou, ale carui autoare suntem eu si Anais. Este un blog artistic, in care vom scrie individual compuneri, poezii, orice lucruri ne vor veni in cap si vom simti nevoia sa scriem despre ele. Vom avea, totodata, o serie, o poveste a amandurora, postand regulat cate un episod - unul-ea, unul-eu.... 

  Daca sunteti cititorii mei si ai lui Anais, deja v-ati obisnuit cu metoda de a scrie a fiecareia dintre noi si poate vi se va parea ciudata aceasta colaborare. Dar nu este ciudata, doar interesanta, iar eu ma simt flatata ca am primit propunerea de a avea un blog alaturi de o prietena semi-virtuala (iar folosesc termenul asta, desi inca nu stiu daca este corect). De fapt, sunt extrem de incantata de asta!

  

  Fara alte discutii, va invit pe Our World was Born in Written Pages ! :D

Iubire... cum sa nu! Sau da? [1]

  Si-a facut curaj si a intrat in Pink Panter. De fapt, a fost impinsa din spate de Daiana pentru a pune piciorul in barul ala in care nu credea ca o sa paseasca vreodata, desi i se parea cel mai "in regula" din oras. Asa e Barbara, rusinoasa doar cand vine vorba de baruri si de dans. In rest, e chiar dezghetata si extrem de comunicativa... cu prietenii in care vede siguranta, pentru ca o poate face pe muta cu succes in fata unor straini care nu i-ar trezi nicio urma de interes.
  Cunostea locul doar din exterior si din pozele de pe Facebook postate de cei care-l frecventau mai des decat mergea ea la magazinul de sub blocul ei. Si totusi, intuia unde se afla baia, spre care s-a indreptat imediat, fara sa se uite macar la cei care se aflau prin preajma. A deschis usa si s-a oprit in fata oglinzii, in care se putea reflecta ceasul de pe peretele opus. 21:23. Se privea in ochi, spunandu-si in gand: "Ce naiba caut aici? Daca nu pierdeam pariul nu ar fi trebuit sa stau aici o jumatate de ora. Si doar acum incepe numaratoarea inversa. Curaj, hai ca poti! Lasa, ca o sa treaca repede si asta. In fond, de mult ti-ai dorit sa vii macar odata aici, recunoaste." Apoi, auzind picuri de ploaie in geamul din dreapta: "Suuuper....". 
  Simtea ca ii vine sa planga, pe neasteptate, cand s-a indreptat spre masa unde o astepta prietena ei, dar nu voia ca ceilalti sa o considere doar o fetita, asa ca si-a schimbat expresia fetei intr-una neutra, poate chiar relaxata. A zambit [pentru a se incuraja pe sine] si, tragand o gura mare de aer [pentru a-si veni in fire], a inceput sa tuseasca de la fumul de tigara, pe care a inceput sa il injure in gand.
  - Nu esti obisnuita cu fumul, nu?
Se aseza pe singurul scaun care a mai ramas liber in jurul acelei mese rotunde si a raspuns sec: "Ba da". Nici macar nu se chinuise sa isi dea seama cine o intrebase. O facea pe indiferenta. Dar, in realitate, ii era rusine sa se afle alaturi de atatia necunoscuti cu care, inevitabil, trebuia sa vorbeasca ceva in urmatoarele 30 de minute. Toti erau mai mari decat  ea, iar asta o intimida si mai mult, o facea sa se simta mult prea inocenta in contrast cu ei -  patru baieti de 17-18 ani si o fata aparent simpatica, care insa a trebuit sa plece de acolo dintr-un anumit motiv.
  Asa ca, in afara de prietena ei - o colega de clasa, putin mai inalta decat ea si roscata, cu trasaturi frumoase si finuta - a ramas doar cu niste tipi cu care nu si-ar fi imaginat vreodata ca Daia are ceva legatura. Pareau simpatici, totusi. Iar brunetul din fata ei, cu parul ondulat si lung pana la umeri, avea tricou cu... Guns N' Roses! S-a uitat mai atent si la restul si a observat ca toti pareau a fi rockeri. Hmm, lucrurile parca iau o intorsatura mai... acceptabila, sa zicem.
  Desi Barbara nu isi arata preferintele prin vestimentatie, impartaseste aceleasi gusturi muzicale cu acestia. Insa poate ei nici nu isi vor da seama de asta, iar pe ea, oricum, o lasa rece ceea ce cred despre ea. Cel putin atunci, la inceput.

           Continuarea - 12 aprilie.

Cam asa ma stiu eu

  Pentru cei care vor sa stie cate ceva despre mine.

- Oricat de ciudat ar suna, astazi mi-a venit ideea (ridicola, prosteasta, aberanta, fara sens, ingenioasa- cum vreti sa-i spuneti) de a intra intr-un proces de "dezintoxicare a falsei eu", pana in mai, 2013. 

    

   Trecand la lucruri ceva mai serioase [nu ca nu ar fi serios lucrul mai sus mentionat]:

- Tind sa fiu melancolica si imi face o placere nespusa sa stau treaza noaptea singura in pat rezemata de bratul  stang si sa ma gandesc la o groaza de lucruri, uneori doar pentru a nu le uita vreodata.

- Plang mult cand sunt singura, poate aproape zilnic, din te miri ce nimicuri. Rar in fata altora, atunci cand nu ma pot abtine sau cand incerc sa atrag atentia. Cred ca lacrimile ma ajuta sa ma descarc in modul absolut, asa ca nu ma feresc de ele.

- Uneori se declanseaza ceva extrem de ciudat in mine cand citesc in fata clasei, inca de cand era in generala. Acelea sunt momentele in care de multe ori ma minunez ca oamenii pot citi atat de repede niste litere "la intamplare" si parca nu mai pot controla aerul care intra si iese din mine. Acasa nu am absolut nicio problema. Nici acum nu imi pot explica senzatia asta stranie, desi stiu sa citesc inca de la gradinita.

- Daca as putea, as sta in pat o zi intreaga doar pentru a citi si a face abdomene (asa, in micile pauze).

- Ieri am inceput o carte, "Vieti paralele" de Ellen Meister. Mi-a sugerat-o mama, intuia ca o sa fie pe gustul meu. Iar daca citesti postarea asta, Bibby , sunt aprope convinsa ca nu as gresi daca ti-as recomanda-o. 

- Nu exista multe materii care sa-mi placa, dar mor de nerabdare sa fac in anii urmatori sociologie, psihologie si folozofie.

- Unele chestii marunte imi pot strica dispozitia o zi intreaga. Chiar daca stiu ca nu are niciun rost sa le bag in seama, tot o fac.

- Vad in majoritatea celor din generatia mea multa superficialitate. Eu inca nu vad in mine caracteristica asta, cel putin nu atat de accentuata.

- Nu merg niciodata la discoteca, pentru simplul fapt ca nu ma simt deloc in largul meu acolo. Si nu dansez nici macar la majorate, doar cateva minute - pentru ca mereu este cineva care trage (la propriu) de mine pentru a merge pe ringul de dans. In schimb, camera mea este perfecta asta.

- Urasc sa ma contrazic sau sa incerc in zadar sa conving pe cineva ca eu am dreptate intr-o anumita privinta.

- M-am certat joia trecuta (la 07:42 -07:43 dimineta), dintr-un lucru absolut aberant, cu o prietena, iar de atunci nu ne-am mai vorbit. De ce presimt ca, in timp ce eu astept ca ea sa ma sune prima, ea pretinde acelasi lucru din partea mea? Cred ca imi voi calca astazi pe mandrie....

- Imi e frica sa nu intru in crize de ras, pentru ca de multe ori imi e pur si simplu imposibil sa ma mai opresc. Pot sa rad fara probleme si singura, doar amintindu-mi de ceva cu adevarat amuzant, chiar si pe trotuar, cand ma intorc de la scoala.

- De obicei sunt punctuala si urasc sa fiu eu cea care asteapta pe cineva [uneori si un sfert de ora]. Dar cand stiu ca persoana cu care trebuie sa ma intalnesc mereu intarzie, nici nu ma gandesc sa merg exact la ora stabilita.

- In ultima vreme le-am spus unora ce chiar ma deranjeaza la ei de mult timp. Poate am fost putin dura. Dar poate si extrem de sincera.

- In vara asta imi voi cauta pentru prima data o slujba pe timpul a o luna-doua de vacanta, iar daca voi gasi, voi da o mare parte din bani pe tricouri cu formatiile mele preferate. 

- Imi place mult mai mult sa ajut la mancare decat la curatenie.

- Cand sunt obligata sa mananc o fac deseori cu o sila uimitoare, uitandu-ma cu ura la nevinovatia din farfurie, iar cand mi se face pofta de ceva uneori intrec masura.

- Simt ca sunt dependenta de primavara si vara, in special de cea din urma. Au un efect mult prea mare si linistitor asupra mea pentru a putea renunta la lunile astea.

- O prietena mi-a spus odata ca sunt cea mai interesanta persoana pe care o stie. Inca ma bucur gandindu-ma la asta.

- Sunt o buna ascultatoare, dar imi place sa vorbesc in egala masura, in special cand interlocutorul este mai vorbaret decat mine.

- Daca trec multe zile fara sa postez pe blog, sa stiti ca e din cauza lenei, la care incerc sa renunt.

  Ar mai fi destul de spus, dar acum ma opresc aici.