Scheletu'-n bocanci (2)

  Mi-am dat seama ca "scheletu' in bocanci" mi-a trezit cat de cat imaginatia si m-am gandit sa continui povestea lui (care si mie mi se pare fara logica, de altfel . . doar este rodul imaginatiei mele, la ce va         asteptati? :)) )


  Satul de aruncatul cu privirea prin parc, scheletul vrea sa se retraga pe o banca, la marginea nicaieriului. Dar stie ca este imposibil, ofteaza usor si se resemneaza. Atunci, ar vrea sa fuga undeva, sa fie singur, dar bocancii nu ii permit decat un mers nu tocmai rapid. Trebuie sa se resemneze si in privinta asta.
  Trece pe trotuarul celalalt si apoi urca pe prima strada la dreapta. Este un loc retras, sigur va avea destul timp sa isi raspunda singur, in liniste, la cateva intrebari care si-au facut loc in capul lui ciudat. Se reazama de un gard, oricum este noapte si nu il vede nimeni, ar putea face orice si tot nu l-ar vedea nimeni. 
  S-a deschis poarta casei din fata lui si iese unul care inca este un adolescent si care are toate caracteristicile celor pe care i-a numit "grupul negru". Primul sau instinct a fost sa il urmareasca, dar nevoia de a fii singur l-a facut sa ramana rezemat de gard. Totusi, l-a urmat cu privirea pe necunoscut, pana a devenit un punct, apoi pana a disparut in spatele curbei din josul strazii. Acum se poate gandi  la o intrebare care il obsedeaza de ceva timp: "De ce fiintele umane sunt atat de diferite, cand fizic seamana atat de bine?" Ah, ce n-ar da sa afle adevaratul motiv.
   In viata lui de schelet de pana acum, a intalnit fel si fel de persoane. Totusi, este buna si "diversitatea" asta intr-un fel. Asa se poate amuza de cei pe care ii considera ridicoli. Insa tot ei il enerveaza si cel mai mult, atunci cand asculta un anumit gen muzical, dar nu isi aduce aminte care anume . . parca se numea "manele". Exisa si "specii" care il fascineaza, acele grupuri de oameni care isi traiesc viata prin muzica, cantand in special la tobe si chitara, scuturandu-si capul si fluturand-si parul lung. 
  Dar el, scheletul, este doar un specimen unic, care are dreptul la vise, dar nu ii este permis sa si ajunga la ele. El doar priveste in jurul sau, descopera lumi noi, in care este doar un spectator in bocanci.