Am strans de gat dorintele si am uitat de ele in "netimp"
le-am spanzurat de o parte din mine pe care am rupt-o
... nu stiu cand...
Dar continui sa ma simt ca-ntr-un cosmar,
cand imi pierd glasul si nu pot nici umbla.
Ca in visele in care zbor fara aripi si-mi este teama de inaltime.
Teribil de teama mi-e si sa renunt la: "dar totusi, inca pot spera..."
In fond, la ce sa spere un suflet ca al meu?
... la o mana calda si una rece, la o tabla de sah
in culori de vara - iar eu sa fiu nebunul?
Si mainile sa ma conduca la nebunii negre si albe
una calda, una rece.
Acum, cand doar creieru-mi mai functioneaza,
m-as lasa manipulata - de nevoia de vara,
nevoia de mine... si de pionii gandului
- Nevoia, nevoia de a muri azi si de a trai maine,
fara sperante aruncate in carnea trupului-
Caci vreau sa traiesc doua zile intr-un apus si jumatate
Una calda, una rece
Cand orele de foc topesc gheata minutelor
Si incepe sa ploua incet
pretutindeni.
Geniale versuri!
RăspundețiȘtergereMerci mult! >:D<
ȘtergereOh, dulci poezii fără rimă, mi-au plăcut mereu că le pot citi ca un monolog, dar cu un ritm.
RăspundețiȘtergereFrumos lucrat, fantomă inocentă.
Merci de apreciere, Mihnea. Si mie imi plac mult poeziile fara rima, pot vorbi mai usor in ele.
Ștergere