vineri, 15 iunie 2012

Interviu: Alexandra [9]

Eu: Cum te-ai descrie in cateva randuri? 
Alexandra: Ei bine, pot sa spun ca sunt o fata ambitioasa, visatoare, sensibila, neindemanatica de cele mai multe ori, zambareata si care rade
destul de mult, chiar daca uneori nu am niciun motiv. Stiu ce vreau de la viata, sunt constienta de calitatile si defectele mele, si de obicei sunt
indiferenta la observatiile pe care le primesc (bine, doar la cele cu rautate, si nu cele care ajuta in construirea caracterului meu).

Eu: Cum se vede viata prin ochii tai?  
Alexandra: Viata este o oportunitate, in care avem diferite sanse de a alege calea pe care dorim sa o urmam, si, chiar daca intalnim anumite obstacole,
nu inseamna ca trebuie sa avem o atitudine negativa in legatura cu aceasta. Si chiar daca nu e roz, eu una ma multumesc cu ea. Nu degeaba imi place
citatul " Everyone wants happiness, no one wants pain. But you can't have a rainbow without a little rain."

Eu: Ti-ai facut planuri cu privire la vacanta de vara?
Alexandra: Vara este anotimpul meu preferat si tot timpul imi fac planuri pentru vara, inca din prima zi de toamna. Cat despre anul acesta, nu o sa fie unul foarte diferit.
Tinand cont ca  azi vor ajunge prietenele mele din America, sunt sigura ca va fi o vara de neuitat, ca multe altele.Ce vom face?....nimic mai mult decat sa ne distram
cat timp avem ocazia si sa ne bucuram de fiecare moment petrecut impreuna. De asemenea, vom fi  ocupate si  cu "tabara" din care facem parte si cred ca va fi chiar foarte
interesant, desi putin obositoare. In afara de distractie, planuiesc sa lucrez la lb.engleza, facand exercitii de gramatica, vocabular si , de asemenea, am sa incerc sa citesc cat mai multe carti (aceasta fiind deja un hobby),
nu doar pentru a ma pregati pentru olimpiada de anul viitor, la care Trebuie sa trec pe faza nationala[!!!!], ci si din simpla placere e a lucra la engleza. De asemenea, chiar daca nu sunt
foarte buna la franceza, planuiesc sa lucrez si la aceasta, fiindca este o limba frumoasa, pe care chiar vreau sa o invat..Asadar, am sa imbin distractia cu invatatul. 

 Eu: Ce iti place cel mai mult la tine si ce ai schimba daca ai putea?
 Alexandra: Ceea ce imi place cel mai mult la mine este faptul ca nu ma dau batuta niciodata, incercand mereu sa lupt pentru idealul meu .Un lucru pe care l-as schimba, insa, ar
fi acela de a incerca sa fiu mult mai optimista din anumite puncte de vedere.


 
Eu: Care este cea mai mare pasiune a ta ( in afara de engleza)?
 Alexandra: Este adevarat ca sunt pasionata de engleza, astfel dorind sa fiu si profesoara de limba engleza, chiar daca pentru multi nu este cea mai agreabila slujba.Dupa cum am mai spus,
eu vreau sa fac ce imi place,nu ce sunt obligata sa fac,iar o alta pasiune de-a mea este fotografia [nu numai sa fotograifez,dar si sa fiu fotografiata].Desi nu sunt cel mai bun fotograf,cred ca ma descurc si chiar imi place,
deoarece noi, fotografii [ :))) ],din ceva simplu putem face ceva frumos si admirat de catre ceilalti. Pe viitor planuiesc sa imi iau un aparat mai performant [Canon sau Nikon], deoarece
in momentul de fata nu detin un aparat foarte performant, dar ma multumesc cu el. Cu ocazia aceasta, as fi mai mult decat incantata daca
mi-ati vizita
pagina de fotografii de pe facebook, pentru cei care au :D : http://www.facebook.com/pages/Alexandra-Photography/342230515788577. Si repet, stiu ca nu sunt cel mai bun fotograf, dar
dupa cum am mai spus:fac ce imi place :D

 Eu: Care sunt preferintele tale muzicale si care genuri nu iti plac?
 Alexandra: Am mai multe preferinte,principalele fiind pop si hip-hop [desi pe acesta nu il ascult foarte des]...Genul de muzica pe care nu il tolerez absolut deloc este: Maneaua [ >:P ], ceea ce, de fapt, nu este muzica.

 Eu: Daca ai putea alege sa fii altcineva, cine ai fi?
 Alexandra: Nu sunt sigura daca doresc sa fiu altcineva, desi uneori ma imaginez ca fiind o alta persoana. Probabil o vedeta, pentru ca as vrea sa vad cum este aceasta viata, de fapt...usoara sau grea?? Ca o persoana ,nu ma pot
gandi la nimic altceva decat : Alex Princess :))...chiar as vrea sa gust viata de printesa...insa nu vreau sa fiu supusa anumitor reguli stricte..:)

Eu: Care este cea mai mare frica a ta?
Alexandra: Cea mai mare frica a mea este cea de serpi (Ofidiofobia). Nu pot sa ii vad nici in realitate, nici la televizor, in imagini si nici cei de jucarie. Chiar daca pare banal, este adevarat.Devin foarte socata cand ii vad
si, dupa ce ii vad, am mereu impresia ca sunt in jurul meu.
                                                                                                                    
Eu: Cum ti se pare la filologie?
Alexandra: Chiar ma bucur ca am ales sa vin la acest profil...de altfel, cum as fi putut sa o intalnesc pe Cristina, daca nu veneam? :)))
Imi place ca facem mai multa engleza, si sper ca pe viitor sa avem cat mai multe ore de "English". Un lucru care ma intristeaza oarecum este faptul ca nu o sa mai facem matematica...deloc!! :( si chiar imi place :D
In rest,e chiar super ok :D

Eu: Ce parere ai despre rockeri in general ( aici ma refer la baieti)?
Alexandra: Sincer, chiar nu imi plac. Nu imi place felul cum se imbraca, si, cel mai mult...PARUL LUNG..[eww!!!] Dar asta este doar o parere. Nu toti avem aceleasi gusturi.

Eu: Crezi in prietenia adevarata? Esti o persoana sociabila, activa sau mai degraba retrasa?
Alexandra: Da, chiar cred in prietenia adevarata..Si o spun din proprie experienta cu cea mai buna prietena a mea. Chiar daca ea nu locuieste in Romania, relatia noastra este una stransa, iar distanta mare nu este
decat un simplu obstacol, care cred ca are scopul sau..Prietenia adevarata exista pentru ca mereu va fi un prieten special alaturi de tine,in bucurii dar si in momente grele, pentru ca el este cel care iti vede lacrimile cand noi incercam sa le ascundem
si cel care nu se lasa pacalit de ele,in timp ce altii o fac. Cat despre mine, pot sa spun ca sunt la granita dintre a fi sociabila si retrasa. In general ma inteleg bine cu lumea, imi fac prieteni DESTUL de usor,insa nu tot timpul...depinde de personalitatea acestora.

Eu: Care sunt lucrurile pe care pur si simplu urasti sa le faci?
Alexandra: Ahh!! Sunt multe lucruri pe care urasc sa le fac,cum ar fi:curateniea :)),temele[insa acestea nu tot timpul],si, in general, lucrurile pe care TREBUIE sau sunt obilgata sa le fac si nu vreau...cum ar fi munca practica,la care nu ma pricep deloc!!! :))
 
Eu: "Ce simti? Esti fericita?" haha
Alexandra: Nu stiu daca era necesar sa raspund la aceasta intrebare, dar totusi:" Daa, chiar sunt!!!" :)))

Eu: Cum m-ai descrie in cateva fraze?
Alexandra:  Oo,Cristina!?! Ne cunoastem doar de anul acesta, dar cred ca am devenit nu numai colege foarte bune, ci si prietene.
Este foarte complexa,si o admir foarte mult pentru faptul ca este sincera si deschisa. Trebuie sa admit ca este un geniu, dupa cum spunem noi, insa Geniul nr.2 :> pentru ca eu sunt 1 !!! :))
Este foarte inteligenta, talentata, in mod special la literatura, bineinteles, crazy si care, de asemenea, rade foarte mult, desi de multe ori sta linistita si retrasa la ea in banca...:D
De aceea, ma bucur Enorm ca suntem colege...:D
 
Eu: Care este consideri ca este cea mai mare calitate,respectiv defect de-al meu?
Alexandra: Ceea ce imi place cel mai mult la Cristina, este sinceritatea ei. Intotdeauna spune ce are pe suflet si chiar apreziez acest lucru la fiecare om.
Ca si defect, nu stiu ce sa zic,deoarece ne cunoastem doar de anul acesta. Insa,ceea ce nu imi place este faptul ca uneori este prea indiferenta si incearca sa se separe
de lume,spunand deseori ca nimeni nu o cunoaste si ca de acum incolo se va schimba; de multe ori nu o inteleg,insa acest lucru nu il consider un defect. Dar acesta este un lucru minor,si trec cu vederea peste el, deoarece fiecare e diferit si
este normal sa nu ne cunoastem in totalitate unii pe altii.

Eu: O scurta parere despre "Innocent Phantom"...
Alexandra: "Innocent Phantom" este singurul blog pe care il citesc si cred ca merita citit, deoarece este scris de mintea unui "geniu"! :)))) :D

 Eu: Un mesaj pentru cititorii blogului....
Alexandra: "Everything in life is temporary.So if things are going good,enjoy it,because it won't last forever.And if things are going bad,don't worry!!!It can't last forever either!!":) - [bineinteles ca trebuia sa fie in English :))]

sâmbătă, 9 iunie 2012

Fara titlu

  Scriu totusi si postarea asta, desi stiu ca poate o sa-mi para rau ulterior.
  Introducerea fiind facuta, sa trec la subiect. Eram in parc, pe o banca, cand m-a sunat mama sa-mi dea o veste (soc): a aparut o poza de-a mea intr-un ziar. WTF?! Nu se puteau multumi sa-mi scrie doar numele, stiu eu? Am avut reactia asta stiind ca de regula nu-mi place cum ies in poze, daramite sa mai fie si publicate in ziar. Insa, ajunsa acasa, am aruncat o privire peste poza si am realizat ca e putin mai putin nereusita decat credeam (exceptand parul), asa ca am zis sa o pun si pe blog, si asa nu am mai scris de mult pe Innocent Phantom. 
  Daca sunteti dornici de mai multe detalii, puteti apasa pe asta.:D


sâmbătă, 26 mai 2012

Am doar 16 ani



   Nu, astazi nu voi scrie lucruri complicate, astazi nu iau interviuri sau scriu metafore. Si postarea asta ar fi trebuit sa fie mult mai lunga si profunda, dar acum nu pot.Cum poate ati dedus din titlu, e ziua mea. Si ma bucur enorm ca a cazut intr-o sambata, parca e mai speciala asa, fara scoala si colegi. Pentru ca asa pot sa simt ca e "a mea".
                  V-am pupat.

Copilul nu mai e copil acum


Se rupe ceva, acolo-n tine, şi nu e os
       ori carne crudă, doar suflet
                 prea plăpând.
Îţi simt mirosul de copil, respiraţia
        ta m-atinge şi mă îngheaţă
                 în fiori
Îţi aud clar, tot mai clar şi dureros
        plânsetul - şi nu ştiu a te consola,
                 intind absent mâna
spre a te mângâia, dar lacrimile
        tale mă paralizează şi
                 opresc.
Atunci – îmi dau seama că nu exişti,
        ori stai doar ascuns într-o minte
                 care
a renunţat demult la tine;
         că lacrimile-ţi sunt realităţile
                 adultului şi
       amintirile tale.
Tu eşti numai un eu vechi şi uitat
         de mine însămi, dar mereu
                  vei trăi
    - chiar şi-n netrăire –
în corpul care cândva a fost al tău,
         dar pe care anii ţi l-au furat
    şi maturitatea  mi l-a dat mie. 

marți, 22 mai 2012

E-atât de uşor când priveşti dincolo de greu

Îţi deschizi somnul în realitatea dimineţii,
        uiţi visul de care te-au rupt secundele
            ce tocmai au trecut ,
lumina a şters noaptea din memoria ta şi
                 zâmbeşti fără motiv,
cu soarele conturându-ţi pupilele
          şi incendiindu-ţi gura.
Nu poţi să vezi acum culori, pentru tine
             există doar fericire, eşti năuc
      şi nu ştii de ce. Dar nu-ţi pasă.
Îţi arunci în spate privirea înnecată în cafea
            dar nu vezi ieri, iar în faţă nu
                             vezi mâine.
Însă nici pe retină nu-ţi mai rămâne nimic,
        pe chip nu ţi se pot citi
                       nici lumini nici umbre,
corpu-ţi rămâne nemişcat şi numai respiraţia
        mai e vie din tine.
Ori tu tot eşti mai viu decât toţi ceilalţi, şi numai
                    tu ai puterea să vezi o viaţă în fiecare
       zi şi o lume în fiecare dimineaţă.
Surâzi din nou, apoi râzi ca un nebun;
             râzi de alb cum alţii il văd negru
      şi de fericire, cum e atât de uşor de
                   cucerit cu o dorinţă.
Dar nu, ei nu au ochii tăi şi pentru ei încă e
           noapte, e întuneric şi urât.
Atunci – îţi juri ca ziua să nu se mai termine
             nicicând, să ai tu curcubeul dacă 
   lor le e străin. Râzi… pentru că-i atât de uşor
              când priveşti dincolo de greu.


 *Imi cer scuze pentru lipsa atat de lunga si nejustificata de pe blog.*

miercuri, 18 aprilie 2012

Interviu - Omlette du Fromage [8]

Saptamana trecuta, posesorul blogului Omlette du Fromage  a venit cu propunerea de a-i lua un interviu, o idee care mie, una, mi-a suras, iar mai jos vedeti rezultatele:

Eu: Cum te-ai descrie intr-o fraza?
Omlette du fromage: Adevarat clovn intre bufoni (un vers de la Paraziti)

Eu: Ce poti spune despre blogul tau? La ce te-ai gandit cand l-ai creat?
Omlette du fromage: Bai, aici e faza ca eu nu prea gandesc. Ideea de baza a fost sa am unde sa-mi exprim opiniile, apoi a devenit ceva serios. Si dupa cum bine observi, momentan e un blog de caterinca.

Eu: In postari, preferi sa te axezi pe o anumita tema, sau alegi diversitatea?
Omlette du fromage: Cand incep sa scriu despre ceva, de multe ori gandu-mi zboara in alta parte, asa ca le mai amestec, dar ma chinui sa ma axez pe o singura tema.

Eu: Care este cea mai mare pasiune a ta?
Omlette du fromage: Arta. Punct.

Eu: Stiu ca asculti rock. Ai anumite subgenuri care iti plac in mod special? Dar o decada?
Omlette du fromage: Nu sunt genul de rocker batut in cap, care stie doar de rock/metal/punk si atat. Sa fiu sincer, momentan ascult albumul 21 (Adele) si-mi place la nebunie. De asemenea ascult si hip hop, cel cu mesaj. Nu sunt genul de “rapper” cu gangsteri, batai de strada, Bronx si Brooklyn. De exemplu, imi place Cedrea, ca MC din Romania. Subgen preferat: thrash metal.

Eu: Daca ai putea alege, cu ce artist/formatie ti-ar placea sa-ti petreci 24 de ore? Ce ati face in acel timp?
Omlette du fromage: Megadeth, clar. As plange de fericire ca-l vad in fata mea pe Dave, este idolul meu. M-as uita putin prin colectia lui de muzica, sunt foarte curios de unde se inspira.

Eu: Ai vreo melodie de suflet? Daca da, ce te impresioneaza cel mai mult la ea?
Omlette du fromage: Nu, nu am. Probabil Thunderstruck, e prima melodie hard pe care am ascultat-o. AC/DC  a fost mult timp formatia mea preferata, si sincer, cred ca mai este. Dar m-am atasat mult si de Megadeth.

Eu: Ce parere ai despre muzica comerciala de astazi?
Omlette du fromage: Ai nevoie si de muzica comerciala. Exemplu: Daca nu exista Inna, Romania era vazuta in continuare ca o tara de retarzi. Acum, cu ajutorul ei, Romania e vazuta cu alti ochi. Ceea ce e bine. Daca oamenii sunt subdezvoltati, si pot asculta asa ceva, e treaba lor. Poate-s eu ala handicapat, si nu stiu sa fac diferenta intre zgomot si muzica de calitate.

Eu: Sa spunem ca ai putea schimba un lucru in industria muzicala. Care ar fi acela?
Omlette du fromage: Cu siguranta as schimba prostitutia.

Eu: Cum decurge o zi obisnuita din viata ta?
Omlette du fromage: Trezit, scoala, casa, PC, teme – daca am, TV, PC, TV, somn, trezit.

Eu: Avand in vedere ca esti in clasa a opta, te-ai gandit ce profil vei alege pe mai departe?
Omlette du fromage: Chestia aia cu engleza.

Eu: Care este cel mai mare vis al tau?
Omlette du fromage: Sa fiu recunoscut ca artist, nu ma intereseaza exact ce fel de artist. Eu zic ca-s bun si la desen, si la muzica, si am si idei. Dar asta e o opinie subiectiva, nu?

Eu: Obisnuiesti sa iti faci planuri asupra viitorului (apropiat sau indepartat) sau te axezi mai mult pe present?
Omlette du fromage:  Imi place sa  cred ca eu sunt ca in versurile lui Lennon “Imagine all the people, living for today” , dar oricat m-ar bate pe mine un om la cap ca nu-l intereseaza viitorul, eu nu pot sa-l cred.

Eu: Cum arata fata/femeia ideala pentru tine?
Omlette du fromage: Bine.

Eu: Care este cea mai mare calitate a ta? Dar defect?
Omlette du fromage: Sa zicem ca ar fi o calitate amuzamentul. Defect: sunt extrem, dar extrem de ironic. Ceea ce ar putea supara.

Eu: Ai schimba ceva la felul tau de a fi?
Omlette du fromage: Da. Sincer, habar n-am ce. Dar vreau sa vad cum s-ar comporta oamenii cu mine, daca nu as mai fi eu.

Eu: Care este parerea ta cu privire la Innocent Phantom? Ai anumite rubrici preferate?
Omlette du fromage: Bai, faci o treaba excelenta cu blogul asta. Normal, cred ca fac parte din multimea care prefera interviurile. Deci, as avea o satisfactie interioara c-am avut onoarea sa-mi iei si mie unul din primele tale interviuri, cand vei ajunge un mare reporter. Si vei ajunge, sunt sigur.

Eu: Un mesaj pentru cititorii blogului tau….
Omlette du fromage: N-am sincer niciun mesaj sa le transmit. Cei care citesc ce debitez eu, imi stiu stilul. Iar cei care nu il cunosc, nu prea citesc blogul. Si acestora n-am ce mesaj sa le transmit, fiindca nu-i pot obliga sa citeasca, si sincer, nici nu vreau sa o fac, dar le multumesc pentru traficul adus.

Eu: Un mesaj pentru citotorii blogului meu:
Omlette du fromage: Pai, cititorilor blogului tau, as putea doar sa le spun ca sunt inzestrati cu cativa neuroni in plus decat restul oamenilor, pentru ca stii, majoritatea "aaa, interviuri, cacaturi, bleah, hai sa trecem inapoi la poezii fara sens, aia-s bloggeri adevarati".nu, in niciun caz. cititorii blogului tau, sunt putini si buni, nu o adunatura de retarzi care abia au descoperit blogspotul si sunt mari bloggeri.

joi, 12 aprilie 2012

Interviu - "Christine Lynn" (Cristina) (7) -a doua parte-

Andreea McKagan: Esti o persoana timida?
Christine Lynn: Ooo, vai...nici vorba de asa ceva. Timida nu am fost niciodata, dar nici super prietenoasa. Imi place sa analizez omul inainte de a intra in vorba cu el, pentru a-i vedea gesturile, expresia fetei etc. Pot sa imi dau seama daca o persoana este buna, rea, falsa, de treaba, doar dupa fata acesteia. Pot zice ca sunt norocoasa din acest punct de vedere.

Andreea McKagan: O consideri pe Cristina [innocent phantom] o prietena adevarata?
Christine Lynn: Sincer, Cristina este printre acei putini oameni care pot fi prieteni. De cand o cunosc am reusit sa gasesc in ea acel lucru plin de tandrete, acea veselie sincera.Mereu am apreciat-o pentru sinceritatea ei si simtul umorului . Chiar daca ne-am cunoscut intr-o conjuctura nu tocmai placuta (orele de matematica), ma bucur ca am intalnit-o si ca a impartit cu mine din dragalasenia ei ;;). (Cristina...imi datorezi un caiet studentesc de mate =)). Sper sa aiba colturile nescrise:-w).

Andreea McKagan: Din cate am inteles,asculti muzica buna.Pe langa rock,ce genuri mai preferi?
Christine Lynn: Ma bucur ca tocmai ai spus ca ascult muzica buna :">. Ahh 8-> ! Paiii, pe langa rock, mai ascult ceva chestii - dub step si putin rapp. Dar nu pot spune ca ma omor dupa alte genuri. Rock-ul ramane viata !

Andreea McKagan: Iti e dor de copilarie? (avand in vedere ca deja esti la liceu, putem spune ca esti "mare")
Christine Lynn: Poate putin.Stiu, o sa sune "WOW !". Primul om care spune ca nu`i este "foarte" dor de copilarie. Am avut o copilarie minunata, mai ales weekendurile si vacantele petrecute cu bunicul meu. Iubeam sa stau cu el, sa-mi citeasca povesti, sa ma invete sa cant la vioara si sa mergem impreuna sa cumparam guma Hubba-Bubba =)). De acea perioada a copilariei chiar mi-e dor. As vrea sa-l mai am macar o zi. Ar fi tare mandru si fericit sa vada ca m-am apucat de chitara.In rest, nu pot spune ca ma omor cu dorul de copilarie. Imi place etapa asta prin care trec acum :x. De asta imi va fi cel mai dor :o3.

Andreea McKagan: Ai avut momente in care nu mai voiai sa fii tu?
Christine Lynn: Nu. Niciodata nu m-as fi schimbat cu alta persoana. Chiar daca nu sunt foarte multumita de anumite lucruri, ma iubesc (faza cu iubitu am invatat-o curand). Imi place cine sunt si ceea ce sunt! Asa ca,oameni buni..IUBITI-VA!

Andreea McKagan: Care este instrumentul tau muzical preferat?
Christine Lynn: Nomal ca CHITARA. Doar nu m-am apucat sa invat sa cant de dragul designului =)). E atat ce mirific acel moment cand asculti un solo de chitara si ti se face pielea de gaina 8->. Vis. Sper ca intr-o zi sa pot sa fac si eu un solo cat de mic si marunt :o3.

Andreea McKagan: Care este decada ta muzicala preferata? Poti numi si o trupa de atunci care iti place foarte mult?
Christine Lynn: Anii '80. In suflet am Metallica. Cine nu iubeste Metallica? Sa fim seriosi. Nebun sa fii sa nu stii macar o melodie de la ei.

Eu:  Pe langa muzica, o alta pasiune de-a ta este istoria. Ai avut-o dintotdeaua sau a aparut pe parcurs?
Christine Lynn: Istoria nu a fost dintotdeauna ceea ce mi-a placut , sau ceea ce imi doream sa fac mai departe. Am prins gustul ei prin clasa a 7-a, iar acum, in clasa a 9-a, mi-am dat seama ca vreau sa urmez si o facultate in acest domeniu. Am inceput chiar sa-mi achizitionez anumite carti ;;) asta pentru cultura mea generala.

Eu:  Ce calitati trebuie sa aiba cineva pentru a-l considera prieten? Crezi, cu adevarat, in prietenie?
Christine Lynn: Stii, exista o vorba "Dumnezeu da, dar si ia". Dupa evenimentele de vara trecuta cand am incheiat o frumoasa prietenie de 4 ani, as fi putut sa spun "Gata, nu exista prietenie!", dar nu. Am avut alaturi alti oameni care de-a lungul timpului mi-au demonstrat ce inseamna sa ai prieteni. Le multumesc tuturor pentru ca mi-au fost alaturi zi si noapte atunci cand am avut nevoie de ei.
In legatura cu calitatile, trebuie doar sa fie doar oameni cu suflet bun, sinceri si carora sa nu le fie teama sa spuna totul verde in fata.

Eu:  Preferintele muzicale sunt un criteriu dupa care "etichetezi" o persoana?
Christine Lynn: Nu, chiar deloc, dar...cum ar putea un manelist sa fie, de exemplu, o persoana care sa stie sa se exprime corect?=)). Acum pe bune...nu am nimic cu preferintele celorlalti, dar sunt anumite lucruri de neexplicat :)). Normal ca poti sa asculti orice muzica si sa fii un om extraordinar.Totul tine de cei 7 ani de acasa.

Eu:  De ce iti place sa fii "diferita de ceilalti" (o afirmatie de-a ta)?
Christine Lynn: Frumusetea unui om consta in faptul ca e diferit de ceilalti. Parerea mea. De mica imi placea ca eu sa fiu altfel. Cum sunt eu sa nu mai fie nimeni, ce am eu sa nu aiba si altii  etc. E ceva ce ma defineste "Sa fiu altfel".

Eu:  Continua propozitia: "Daca inchid ochii, iar apoi ii deschid, vad..."
Christine Lynn: ...o Cristina mai buna.

Eu:  Ce apreciezi cel mai mult la tine? Dar la mine?
Christine Lynn: Sinceritatea si sensibilitatea mea. Desi sensibilitatea e privita de multi ca fiind un defect, pentru mine e o calitate.Sunt o persoana extrem de sensibila si nimeni nu prea stie asta. Pot fi impresionata de lucruri foarte marunte, dar sincere.
Iar la tine apreciez atat sensibilitatea ta, cat si gingasia si simtul umorului. Chiar esti un om de milioane >:D<.

Eu:  Odata mi-ai spus ca sunt cea mai interesanta persoana pe care o cunosti. De ce crezi asta?
Christine Lynn: Pentru ca nu poti fi cunoscuta in totalitate. Sincer, exista cineva care sa te cunoasca in totalitate?..Aici semeni foarte mult cu mine. Nici eu nu sunt cunoscuta in totalitate. Exista un 10% pe care nimeni nu va reusi sa-l "despacheteze". Ceva ce pastrez doar eu, si doar eu trebuie sa-l stiu. Exact asta vad interesant si la tine. Esti o provocare!

Eu:  Un mesaj pentru cititorii blogului.
Christine Lynn: Faceti ceea ce simtiti cu orice risc, traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, iubiti-va pe noi insiva, luptati pentru adevarul din voi si nu va dati batuti niciodata!
Si continuati sa cititi blogul minunat al Cristinei >:D<. Sper ca am lasat o amprenta in formarea voastra ca tineri cetateni =))de acum inainte :*. O amprenta buna, normal.
.