joi, 5 ianuarie 2012

Viaţa-i o curvă

  Nu-i adevarat. Si nu vreau ca in postarea asta sa jignesc viata, ca si cum ea ar fi de vina pentru neimplinirile mele. Adevarul e ca de vreo saptamana si ceva citesc o carte care ma face sa ma gandesc tot mai des asupra mea, sa ma compar cu personajul principal (care nu are o viata asa cum i-ar placea sa aiba), cu care insa nu am multe lucruri in comun. Totusi, cartea se numeste "O femeie implinita". 
  As minti daca as spune ca nu am o viata frumoasa, dar mi-am dat seama ca daca nu m-as inchide atat de mult in mine, daca as cuteza si eu sa "scot capul in lume" mai mult, as putea fi nitel mai implinita pe mai multe planuri. Am mai spus, sunt o fire optimista, dar astazi tind sa vad mai mult partea goala a paharului...doar atat. Si imi vin in minte cuvintele unei colege (culmea, o cheama tot Cristina), care m-a intrebat intr-o zi la scoala: "Viata-i o curva, asa-i?" Da, ma, astazi e! Si pacat ca nu-mi puteti vedea acum expresia fetei.
  Si daca tot am intrat pe blog, m-am gandit sa lungesc postarea cu niste intrebari (nu ca s-ar putea numi intrebari) la care chiar sunt curioasa ce raspundeti, in cazul in care o faceti. Iar ca sa ma mai contrazic odata cu titlul, viata nu-i o curva, dar astazi asa o vad. :))

1. o persoana anume care va este foarte antipatica...

2. o data cand cineva v-a mintit...

3. o dezamagire de orice fel...

4. o amintire urata din copilarie

5. dar una recenta...

6. o melodie pe care, in loc sa trebuiasca sa o ascultati, ati prefera mai degraba sa nu mai ascultati muzica toata ziua...

7. un moment in care nu v-ati putut opri lacrimile...

8. cele mai urate cuvinte pe care i le-ati spus cuiva...

9. nimic, aici puteti spune orice vreti, destul ca v-ati ocupat timpul citind pana aici...

marți, 3 ianuarie 2012

Heroes del Silencio, considerata cea mai de succes (fosta) trupa rock din istoria Spaniei

 Heroes del Silencio, uneori prescurtata Heroes, a fost o trupa rock din Spania, cea mai cunoscuta in acea tara. A fost fondata in anul 1984 si a avut parte de un real succes in Spania si America Latina, dar si in diferite tari europene, precum Germania, Belgia, Franta, Italia si Elvetia. Astfel a devenit una dintre cele mai de succes trupe din istoria rock-ului spaniol.
                                    
  Inceputul succesului
Originile trupei Heroes del Silencio sunt in orasul Zaragoza, la inceputul anilor '80. Acolo, fratii Pedro (baterie) si Juan Valdivia (chitara) si-au inceput primii pasi in idustria muzicala, alaturi de un verisor de-al lor, Javier Guajardo Valdivia (voce), formand Zumo de Vidrio. In acea perioada, l-au cunoscut pe Enrique Ortiz de Landázuri (care si-a schimbat numele in Enrique Bunbury), care pe atunci canta la bas in Proceso Entropico, formatie cu care au impartit de cateva ori scena.L-au invitat sa se alature trupei lor, Bunbury a acceptat si au inceput (ca trio, pentru ca varul fratilor Valdivia a parasit formatia) primele lor interpretari, prima fiind in 16 decembrie 1984. Au inceput sa inregistreze melodii precum "Olvidado", "Sindicado del Riesgo", "Heroe del Silencio"si "Hologramas". Cum stilul obscur si simbolic, cu clare influente post-punk ale noilor compozitii, era foarte diferit de pop-ul de la Zumo de Vidrio, au decis sa incheie acea etapa si sa refondeze trupa. In 1985, s-a incorporat un nou basist, numit Joaquin Cardiel, pentru a-i usura munca lui Enrique Bunbury, care canta si compunea versurile. Tot in acel an, Pedro Valdivia a renuntat la formatie pentru a se ocupa mai mult de studiile lui de medicina si a fost inlocuit la baterie de catre Pedro Andreu.
  Dupa aceste schimbari profunde, membrii trupei Zumo de Vidrio au decis sa isi schimbe si numele, chiar daca nu aveau inca nicio idee concreta in aceasta privinta. Putinele propuneri de denumire erau de fapt numele primelor lor piese: "Olvidado", "Heroe del Silencio" sau "Holograma". In drum spre un post de radio, in lift, cei patru se intrebau: "Ia sa vedem, cum ne numim?". Atunci unul dintre ei a sugerat "Heroes del Silencio" ("Heroe del Silencio fiind una dintre piesele lor, pe care au schimbat-o in "Heroe de Leyenda". Celorlalti le-a placut ideea si acesta a ramas ca nume definitiv pentru formatie. 
  Lumea a inceput sa ii cunoasca dupa ce au fost castigatorii festivalului din Benidorm, in 1986. In 1988 a aparut albumul alternativ/new-wave "El Mar No Cesa", care se traduce prin "Marea nu se opreste", care reprezinta un joc de cuvinte de la aforismul spaniol "el mal no cesa"-"raul nu se opreste". Au urmat apoi albumele de studio: "Senderos de traicion" (1990), "El espiritu del vino" (1993),  "Avalancha" (1995) si cele live: "En directo" (1989), "Senda '91" (1991), "Parasiempre" (1996).Albumul de studio "Avalacha", are influente oculte , cu foarte multe referiri simbolice in versuri:  animale si personaje totemice, experiente orinice, vrajitorii, ocultism si magie. 


  Sfarsitul 
  Au inovat cu fiecare album si nu exista chitarist spaniol care sa nu stie cel putin un cantec de-al lor, cel mai cunoscut fiind "Heroe de Leyenda". In ciuda succesului, Heroes del Silencio s-a destramat, toti membrii formatiei cazand de comun acord asupra acestei decizii. Insa formatia inca mai avea un contract de respectat, ceea ce insemna ca mai trebuia sa scoata inca 5 albume.Asa ca a aparut, in 1998,  albumul "Rarezas".  Solistul a declarat dupa aceea ca nu a fost de acord cu repertoriul ales, dar a preferat sa cedeze pentru a nu inrautati mai mult relatia lui cu grupul. Apoi au mai publicat inca patru materiale. Dupa zece ani de la separare, li s-a oferit posibilitatea de a realiza un turneu de adio, ca o forma inedita de a incheia traiectoria trupei, acesta numindu-se "Heroes del Silencio Tour 2007". 
  Dupa sfarsitul turneului, Enrique Bunbury a confirmat sfarsitul definitiv al formatiei si a afirmat ca va continua o cariera pe cont propriu.



   "Entre Dos Tierras"


   "Mar Adentro"


   "La Sirena Varada"


   "Olvidado"



 1. Ce parere aveti despre faptul ca o trupa rock care nu canta in engleza si care si-a inceput cariera de la o varsta frageda a devenit atat de cunoscuta? Credeti ca limba in care canta o formatie influenteaza succesul acesteia?
 2. Considerati ca rock-ul spaniol este "de calitate"?
  

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Se termina, dar merita sa-mi aduc aminte de el

  Se pare ca a inceput numaratoarea inversa pana sa se termine si anul asta si m-am gandit ca e o ocazie buna sa-l inchei intr-o nuanta pozitiva, amintindu-mi de unele (la cat de uituca sunt, nici nu ma astept sa-mi aduc aminte pe moment de prea multe) lucruri semnificative pentru mine, care s-au intamplat in ultimele 12 luni, pentru ca dupa cateva ore 2011 va fi doar istorie.
  Habar nu am cu ce sa incep, poate cu faptul ca am ajuns in sfarsit la liceu; nu mi-e mie prea drag, dar sigur e mai bine decat la gimnaziala. Iar cu timpul, entuziasmul temporar fata de noii colegi a scazut tot mai mult, da'-i OK, ba! (vorba unei prietene).
  Prin februarie-martie am inceput un asa-zis roman, "Pentru libertate pana la ultima putere", lung de 158 de pagini de caiet studentesc.Este o poveste destul de ciudata, petrecuta la mii de ani in viitor, cand Pamantul a disparut intr-o explozie solara, Calea Lactee avand peste 50 de planete. Personajul principal este Trene (cu accent pe ultimul "e"), (adica eu, pentru ca naratiunea e la persona I ), care a fost rapita pe planeta Estna de catre niste extraterestri inalti, cu parul lung si sangele negru (nu ma lungesc, voi scrie despre asta in una din postarile viitoare). Daca ar fi sa adun orele in care l-am scris, au fost in jur de 40, fiecare pagina tinandu-ma aproximativ 15 minute...da, am calculat si asta:)) L-am terminat prin aprilie-mai, dar caietul este de atunci la fosta profesoara de romana, asa ca nici nu mai stiu numele tuturor personajelor. Insa, asa cum am mai zis, am inceput "Usa care duce spre nicaieri", care sper sa devina ceva ce se poate numi roman. Desi nu l-am mai continuat de cateva luni, este timpul sa ma reapuc de treaba, pentru ca nu-mi lipsesc idei.
  Am avut parte de schimbari importante si in ceea ce priveste muzica. Bineinteles ca imi mai plac multe melodii pe care le ascultam inainte, apartinand altor genuri, dar rock-ul mi-a largit mult orizontul, este un gen pe care as fi vrut sa-l "explorez" inca de cand eram mult mai mica decat acum si primeaza in preferintele actuale si sigur pentru totdeaua.Inainte nici nu stiam numele Guns N' Roses, il denumeam o derivare ciudata de la cuvintele astea [ceva de genul "Garden Roses :)) ], deci sunt mandra ca nu am ramas la nivelul inapoiat la care eram atunci. 
  In vara am inceput, dupa cinci ani, sa ma uit din nou la "Rebelde", pe Vplay. Nu stiu voi, dar mie chiar imi place, nu mi se pare prosteasca sau prost regizata si ma simt ca si cum m-as reintoarce in clasa a patra, cand era difuzata la televizor. Telenovela asta chiar a avut o influenta semnificativa asupra copilariei mele si continua sa fie o amintire mai mult decat placuta a anilor care au trecut.
  Tot anul asta, mai precis saptamana asta, m-am uitat la vreo patru filme de groaza, ceva absolut  neobisnuit la mine; iar la unul, "One missed call" m-am uitat singura, tinand strans MP4 in mana. Iar acum, in fiecare noapte trebuie sa-mi fortez mintea sa se gandeasca la altceva, pentru ca mi-e frica sa nu ma visez in mijlocul unei actiuni in care apar eu, ucisa de o mana aparuta din senin de nu stiu unde:)). 
  Si, un aspect foarte important, in 1 august am inceput acest blog, Innocent Phantom, care initial trebuia sa se numeasca Blue Darkness, dar numele era deja ocupat (oricum, acum fara indoiala prefer denumirea actuala). A devenit o parte din mine, iar desi unii denumesc un blog un jurnal virtual, eu il consider o adevarata lume virtuala, care creste cu fiecare postare, sondaj sau comentariu, in care am descoperit persoane speciale si in care pot sa ma simt ca in a doua casa.  
  Cam asta e tot ce am vrut sa zic; sa aveti parte de un an nou plin de surprize si...it's the final countdown! ;)

marți, 27 decembrie 2011

Interviu - Andreea [2]

  Nu am vrut sa treaca o saptamana fara sa mai scriu ceva, dar pana sa primesc raspunsurile intrebarilor au trecut vreo doua zile, iar alta postare nu am fost in stare sa scriu (...Craciunul, lipsa unor idei potrivite care sa lege coerent frazele unei alte postari pe care am incercat sa o scriu, comoditatea ...).
  Am ales si pentru acest interviu aceleasi intrebari, pentru ca am vrut sa aflu si parerea unei alte persoane referitoare la aceleasi subiecte. Insa pentru interviurile viitoare ma voi gandi la altele noi si poate voi posta chiar si o inregistrare audio (desi nu stiu daca o sa reusesc).
  Andreea este o prietena in varsta de 17 ani, iar un fapt care in trecut mi se parea ciudat la ea era ca asculta (printre altele) rock, pentru ca pe atunci nu mi se parea nimic interesant la genul asta muzical. Acum lucrurile s-au schimbat si m-am gandit ca este persoana potrivita careia sa-i adresez intrebarile de mai jos, stiind ca va raspunde cat se poate de obiectiv la ele.


Eu: Ce parere ai despre muzica in general si care este genul tau preferat?
Andreea: Muzica este pretutindeni, este parte din viata noastra. Este peste tot si este o placere zilnica a tuturor. Nu pot sa spun ca am un gen de muzica preferat, am insa cateva care imi plac mai mult decat altele.

Eu: Ce crezi despre cei care adopta un singur stil muzical? Tu esti unul dintre ei?
Andreea: Nu pot sa zic ca sunt adepta unui singur stil muzical. Consider ca fiecare are specificul si frumusetea lui si trebuie sa invatam sa gasim acest lucru. Da, primeaza cateva stiluri fata de celelalte, dar parerea mea este ca nu poti sa zici ca nu iti place o melodie frumoasa numai pentru ca nu face parte din categoria pieselor pe care le asculti de obicei.

Eu: Opinia ta despre rock?
Andreea: Imi place foarte mult si ascult des acest gen de muzica.

Eu: Multi spun ca majoritatea rocker-ilor sunt satanisti si drogati, sau pur si simplu nu au o parere buna despre ei. Tu cum vezi lucrurile?
Andreea: Parerea mea este ca difera de mentalitatea fiecaruia dintre noi. Rock-ul are mai multe subgenuri, iar unele trupe care canta anumite subgenuri au tendinta de a se imbraca ciudat si de a avea versuri mai ciudate. Insa in niciun caz majoritatea rocker-ilor sunt satanisti si drogati. In opinia mea, da, sunt de acord ca doar unii dintre ei au aceste tendinte, deoarece nu se naste fum fara foc:)

Eu: Dupa tine, toti baietii ar trebui sa aiba parul scurt, sau multora le sta mult mai bine cu el lung?(ioiiii Cristinaaaaaaaaaaaaaaaaaaa=)) )
Andreea: Consider ca baietior le sta cel mai bine cu parul scurt.

Eu: Daca ai fi baiat, ai prefera sa ai parul scurt? Daca nu, pana unde l-ai lasa sa creasca?
Andreea: As prefera sa am parul scurt, clar:D

Eu: Cat de important este pentru tine genul de muzica pe care il asculta prietenii tai? Te influenteaza intr-un fel preferintele lor?
Andreea: Mereu intr-un anturaj te influenteaza preferintele celor ce fac parte din el. Consider ca daca esti slab de inger, vei asculta in mod identic ce asculta si restul. Vei gasi totusi si farmec in ce le place si celorlalti. Insa gusturile nu se discuta, fiecare mentinandu-si preferintele, pentru ca nu te prea poti minti singur in legatura cu ce iti place.

Eu: Daca ai face parte dintr-o formatie, ce loc ti-ar placea sa ocupi? Cum s-ar numi formatia? In ce locuri ti-ar placea sa canti cu ea?
Andreea: Daca as avea o voce buna, normal ca mi-ar placea sa fiu solist, iar daca m-as pricepe foarte bine la un instrument, normal ca as canta la acel instrument. Insa daca as avea posibilitatea acum sa aleg, as alege sa fiu solista grupului, in mod clar. Cat despre nume, inca nu am nicio idee. Dar stiu ca daca as avea o formatie, mi-ar placea sa inconjuram lumea mergand in turnee in marile orase ale lumii:D

Eu: La ce instrument muzical ti-ar placea cel mai mult sa inveti sa canti?
Andreea: Nu cant la niciun instrument, insa mi-ar placea sa invat sa cant la chitara.

Eu: Ai o formatie sau un cantaret preferat? Dar o melodie preferata?
Andreea: Am cateva formatii care imi plac mai mult decat celelalte... Insa o melodie preferata mi se pare cam imposibil sa am, deoarece sunt foarte, foarte multe melodii care sunt geniale si care imi face placere sa le ascult.

Eu: Cum ai vedea viata fara muzica? Dar cu un singur gen muzical?
Andreea: Viata fara muzica ?... Muzica este peste tot, peste tot unde te duci. Ar fi foarte plictisitor si anost fara ea. Cu un singur gen muzical existent, imi imaginez ca am fi toti replici ale celorlalti, am fi anosti. In fond, ceea ce ne face speciali sunt diferentele mici si mari dintre fiecare.

Eu: Un mesaj pentru cititorii blogului...
Andreea: Sa traiti bine ! I pup you all ;;)


  1(si atat). Ce subiecte ati vrea sa abordez in urmatorul interviu?


marți, 20 decembrie 2011

Interviu - Daiana [1]

  Se pare ca mi-am descoperit o noua vocatie, cea de a lua interviuri (este chiar amuzant). Ieri trebuia sa postez interviul asta, dar au aparut multe "dificultati": probleme cu messenger-ul, negasirea unor raspunsuri date de Daiana, timpul contra cronometru etc., asa ca a trebuit sa o las pe astazi. 
  Poate va intrebati cine este pana la urma Daiana... E o colega de clasa si o buna prietena, care, (coincidenta), s-a nascut in aceeasi zi si luna (difera anul) cu Andreea McKagan - 22 ianuarie.


       Eu: Ce parere ai despre muzica in general si care este genul tau preferat?
Daiana: Prin muzica multi dintre noi scapam de rutina zilnica; unii prin asta traiesc, altii spun prin cantec ce simt...chiar am vazut un film in care un baiat nu ii putea spune unei fete ca o iubeste si i-a compus un cantec...deci, sa-i dea Dumnezeu noroc celui care a descoperit muzica :))
       Eu: Ce crezi despre cei care adopta un singur stil muzical? Tu esti unul dintre ei?
Daiana: Pai...daca au ascultat toate stilurile si sunt atrasi in special numai de unul sunt total de acord. Dar daca de la inceput spun "eu ascult doar x sau doar y, ca asa vreau", poate s-ar putea regasi totusi in mai multe genuri.
       Eu: Opinia ta despre rock?
Daiana: Nu am nimic impotriva acestui gen, multe piese rock imi plac; si cu cativa ani in urma am ascultat ceva de genul, nu stiu daca a fost rock; dar nici nu am lasat de tot acest stil, mai ascult cand imi amintesc(sau cand imi aminteste scumpa mea Cristina [innocent phantom] ) de vreo piesa. Recunosc insa ca sunt anumite formatii sau piese care nu ma atrag atat de mult incat sa le ascult.
       Eu: Multi spun ca majoritatea rocker-ilor sunt satanisti si drogati, sau pur si simplu nu au o parere buna despre ei. Tu cum vezi lucrurile?
Daiana: Nu prea stiu multi rockeri, dar pe care ii stiu, foarte putini, poate ca fumeaza si beau putin mai mult...noh bine, poate se si drogheaza la ocazii dar nu sunt satanisti. Si daca ar fi...nu am nimic cu ei, e treaba lor, nu cred ca m-ar putea influenta si pe mine asa ca Doamne ajuta-le. :))
       Eu: Dupa tine, toti baietii ar trebui sa aiba parul scurt, sau multora le sta mult mai bine cu el lung?
Daiana: Nu am nimic cu baietii cu parul lung. Sunt baieti la care parul scurt e mult mai potrivit si invers...chiar am ajuns sa imi placa un pic baietii cu parul lung mai mult decat cei cu el scurt.
      Eu: Daca ai fi baiat, ai prefera sa ai parul scurt? Daca nu, pana unde l-ai lasa sa creasca?
Daiana: Daca as fi baiat, desigur mi-as lasa parul cum as vrea si cum mi-ar sta bine. M-am mai gandit la chestia asta si cred ca le-as incerca pe amandoua, doar din curiozitate. :D
     Eu: Cat de important este pentru tine genul de muzica pe care il asculta prietenii tai? Te influenteaza intr-un fel preferintele lor?
Daiana: Nu conteaza ce asculta prietenii mei, chiar am prieteni care asculta rock, manele sau altele si nu am nimic cu asta, nu are cum sa ma influenteze pentru ca eu ascult ce-mi place. Singurul dezavantaj este ca nu putem asculta muzica impreuna.
      Eu: Daca ai face parte dintr-o formatie, ce loc ti-ar placea sa ocupi? Cum s-ar numi formatia? In ce locuri ti-ar placea sa canti cu ea?
Daiana: Cand eram micuta am avut o "formatie" cu fetele de la blocuri; cantam piese banale, cu cateva cuvinte:)) Acum cred ca nu as mai canta ca solist, ci mi-ar placea sa cant la chitara bass, normala, nu conteaza. Numele formatiei l-am hotari toti membri si, normal, am concerta in orasele mari, unde am avea mai multi fani.
      Eu: La ce instrument muzical ti-ar placea cel mai mult sa inveti sa canti?
Daiana: Deocamdata nu mi-ar placea sa cant la niciun instrument, nu cred ca sunt facuta pentru muzica...sper ca timpul sa ma contrazica, pentru ca aceasta e foarte frumoasa.
     Eu: Ai o formatie sau un cantaret preferat? Dar o melodie preferata?
Daiana: Nu am un cantaret preferat si nici o anumita formatie:(  Sunt "in cautare" de melodii, pentru ca toti au o piesa preferata.
     Eu: Cum ai vedea viata fara muzica? Dar cu un singur gen muzical?
Daiana: Viata fara muzica ar fi groaznica, oricui ii place muzica, indiferent de gen. Oricine simte ceva cand o asculta. Si daca nu ar fi muzica, as inventa-o eu:)) Daca nu ar fi deloc muzica, mai bine un singur gen, iar acela sper sa fie rock, sau altceva care sa-i enerveze pe manelisti:))
    Eu: Un mesaj pentru cititorii blogului...
Daiana: Nu ma pricep la urari, dar totusi va doresc multe ganduri pozitive in noul an. Si chiar daca nu va cunosc, sa ramaneti asa cum ati fost si pana acum! >:D<


  Profit de ocazie pentru a anunta "oficial" noul sondaj aparut in dreapta paginii: "Iron Maiden vs. AC/DC".

marți, 13 decembrie 2011

Inspiratia de la ora de geogra'

  Privesc spre cerul fara niciun nor, privesc in intuneric, intr-o singuratate infioratoare. Frigul mi-a amortit faptura, iar eu nu il mai simt, stau asezata pe zapada cu mainile infipte in raceala ei. Intre degete strang fara motive mici bulgari care imi inrosesc palma de frig, o fac sa para insangerata si desfigurata totodata. Vantul pare domol, ascunde insa o forta malefica, care ma strange de pielea roz a obrajilor, imi crapa buzele si se strecoara prin parul saten, mi-l paralizeaza.
  Nimeni nu este langa mine, nimeni nu ma incalzeste, nimanui nu-i pasa de ceea ce fac in acest moment. As putea inchide ochii pentru totdeauna, fara ca cineva in afara mea sa stie, fara ca cineva sa isi faca griji pentru posibila moarte care m-ar dobori.
  Este liniste absoluta, o tacere iesita fara control din obisnuitele tipare ale personalitatii mele, o tacere absurda care ma innebuneste peste masura, care ma face sa nu ma mai recunosc nici macar eu. Incep sa rad in nestire, totusi fara a simti curgandu-mi pe piele vreun strop de fericire. Dar auzindu-mi rasul, ma speriu, pare unul mafistofelic, iesit din corzile vocale ale unei demente fara salvare, nenorocita de toate imprejurarile vietii.
  Imi arunc privirile inca inocente si naive asupra rotunjimii lunii, iar ea ma striveste cu lumina cadaverica pe care o arunca asupra mea. Acum chiar par moarta, insa o moarta mai vie decat orice fiinta care populeaza impreuna cu mine aceasta planeta.
  Si mainile imi tremura tare, fara sa stiu de ce.

duminică, 11 decembrie 2011

Precis nu imi place iarna

  Vorba aia care circula prin clasa: "it's so frig", din pacate "is so adevarata". De fapt, imi place aproape tot ce tine de acest anotimp, mi-ar placea poate cel mai mult dintre toate (parca as vorbi ca un copil de gradinita, stiu:)) ), dar datorita temperaturilor scazute am ajuns poate chiar sa il urasc.
  Si chiar daca suna exagerat, in fiecare vara ma gandesc ingrozita ca dupa cateva luni toata caldura o sa dispara complet si iar o sa fiu imbracata mai ceva ca "Mos Craciun". Chiar m-am gandit sa cantaresc intr-o zi toate hainele pe care o sa le port intr-o seara cand o sa ies afara, desi cred ca o sa aiba 1-1,5 kg. cel putin.
  Daca stau sa ma gandesc bine, totul ar fi mult mai placut daca nu ar exista frigul. Logic ar fi ca fara el sa nu existe nici zapada, insa in idealul dorintelor mele aceasta ar exista intr-o stare calda, sau macar la "temperatura camerei", asa incat macar sa imi mai simt degetele dupa ce o ating. Insa in conditiile realitatii, sper ca va fi un an in care sa nu ninga deloc, desi stiu ca este imposibil.
  Tot din cauza frigului nu ma dau niciodata nu sania, fapt de care chiar imi e dor... si poate intr-o zi o sa-mi calc pe inima, o sa-mi iau doua perechi de manusi, trei de sosete (etc. etc.) si o sa reiau macar pentru o ora aceasta "activitate" la care am renuntat de cativa ani buni.
  Nu sunt multe de zis la subiectul asta. De fapt sunt, dar nu am dispozitia necesara pentru a le aminti in postare, cert este insa ca peste ceva mai mult timp voi vrea sa locuiesc in Mexic timp de doi ani, perioada in care sa am parte de vremea potrivita pentru corpul meu friguros.


  Voua va place iarna, sau impartiti aceleasi ganduri cu mine?