duminică, 11 septembrie 2011

Amicii, trupa "aia" de copii


  Zilele trecute am vorbit cu o prietena de niste formatii din Romania, printre care si de "Amicii"(pe internet scrie ca e de rock :-??). Prima data nu mi-am mai adus aminte de ea, apoi am dat un search prin creier si mi-am reamintit trupa. De fapt, cum as fii putut sa o uit de tot?! 
  Nu imi place atat de mult incat sa o consider "de neuitat", pur si simplu este printre primele trupe pe care le-am ascultat atunci cand eram mica de tot, mai precis la gradinita.
  Stiam de melodia "Fitze", inca mai stiu cum ma uitam incantata la videoclip si cum vorbeam pe seama lui cu "colegele" de gradinita . . ce mai, am fost un fenomen pentru pruncimea cuprinsa intre 3-10 ani(cel putin) :)).
  Tot zilele trecute m-am gandit sa reascult melodia, ba' chiar am invatat si versurile:))(de fapt, le poate invata si unu' de 2 ani daca le asculta de doua ori).
  
                                   "Fitze"


  
  O fii sau nu o fii rock, mie inca imi place piesa . . stiu, sunt versuri pentru copii, da' incerc sa le ascult cu partea din mine care inca mai este copil:)). Adica solistul are voce, chitara si tobele suna bine, videoclipul este acceptabil, chiar merita ascultata macar odata(daca  credeti contrariul, sa nu ma-njurati=)) ).
  Formatia s-a destramat, iar despre solist,  Florin Ristei, am auzit ca acum canta in alta trupa.


  1. Ati ascultat "Amicii" cand erati mici?
  2. Ce parere aveti despre "Fitze"?
  3. Credeti ca genul pe care l-au cantat a fost rock?

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Pleata



  S-a mai terminat un sondaj, de data 
asta legat de pleata la baieti.
  
 La intrebarea daca le-ar placea ca
majoritatea baietilor sa aiba parul lung,cei mai multi(adica 11), au ales - "ar fii prea ciudat", 7 -"normal", 6 -"in niciun caz" si 4 nu s-au gandit inca la asta.
  Eu am votat "normal", pentru simplul motiv ca prefer parul lung, in special cel bogat lasat pana mai jos de umeri, putin ondulat si in scari, cu carare pe mijloc =))) (ca a celui din poza de mai sus, desi nu se observa mare lucru din ea . . apropo, ador manusile 8-> ).
  Cu timpul pleata a devenit o caracteristica a rocker-ilor, chiar daca 
o poarta multi altii care nici nu au auzit de Guns N' Roses. Si intr-adevar, ar fii prea ciudat sa mai ramana doar putini cu parul scurt si poate si mai ciudat ca toti sa si-l ingrijeasca "ca la carte", da' eu inca mai sper ca va fii posibil si asta:))).
  Mai este o teorie, ca baietii au fost lasati de Dumnezeu cu parul scurt. De unde stie lumea cum au fost stra-stra-stra . . stra-mosii nostri? Acum mii si mii de ani exista cumva foarfeca?
  
  In concluzie:
  1.  Care considerati ca este lungimea ideala a pletei(in cazul in care exista asa ceva)?
  2.  Credeti ca parul lung are mai mare efect in cazul rocker-ilor?

vineri, 9 septembrie 2011

O cititoare se apleaca nostalgica spre creatie

                                                                       Postarea asta este un impuls de moment, nu are nicio legatura cu muzica, sau cu multele mele nemultumiri. Daca vreti sa va minunati de ce-mi poate creierasu' in momentele de maxima sensibilitate, go on . . si daca vi se par absurditati, considerati ca nu ati citit.


  Acum cateva minute, poate un sfert de ora, am terminat de citit "Elevul Dima dintr-a saptea" de Mihail Drumes. De fapt este a doua oara, am mai citit-o acum aproape doi ani. Doamne, inca mai traiesc cele citite, inca mai sunt acea persoane absenta care vede si simte emotiile personajelor pricipale.
  Uite ca devin nostalgica, poate va vine sa radeti("ha, ha, e vorba doar de o carte", sau "mai este una care citeste"), dar pentru mine nu este doar un roman, este ceva care ma rascoleste si care ma intristeaza . .  sfarsitul este mai mult decat tragic. Asa cum am scris intr-o postare anterioara, obisnuiesc sa plang la finalul cartilor, dar la asta lacrimile(ce lacrimi, hohote) au inceput cu cateva zeci de pagini inainte de a se termina:)).
  Ma consider norocoasa ca imi place ador sa citesc, da' cartile care sunt "pentru mine", care ma schimba atat de mult pe moment, incat ma simt straina fata de realitate, iar elevul Dima este una dintre ele. Acum doi ani am considerat-o cartea mea preferata, iar acum din nou fac la fel, pentru ca nu pot ramane indiferenta. Nu pot, chiar din ziua in care totul s-a incheiat cu "sfarsit", sa revin la viata "normala", fara sa ma mai leg intr-un fel de cele citite . . de data sta cu o postare :). Asa sunt eu, traiesc ce citesc . . bine, nu tot, ca' sunt carti pe care imi vine sa le arunc intr-un colt al camerei si sa nu le mai ridic de acolo:))).
  Nu va mai retin cu nostalgia mea din care, din pacate si cel mai probabil, maine nu o mai ramane mai nimic, va spun doar ca merita sa va umpleti timpul cu "irealitatea"(suna mai bine decat 'povestea') asta.


  Ati mai descoperit o parte din mine, da' nu va pripiti, nu sunt nici pe departe asa sensibila cum ati tinde acum sa credeti, doar ca . . exista lucruri care chiar ma zguduie si ma fac sa ma gandesc cateva clipe la viata, iar in clipele astea nu mai incape niciun fel de duritate.

 Va mai las doua intrebari, de curiozitate:
  1. Ati citit "Elevul Dima dintr-a saptea"?
  2. Exista carti care v-au impresionat cu adevarat?



miercuri, 7 septembrie 2011

Rozul nu este pentru 'ei'


   Nu este vorba de nicio discriminare (bine, poate doar intr-un fel), dar rozul este culoarea fetelor. De fapt, este singura culoare care a fost "creata" doar pentru partea feminina a fiintelelor umane din univers. Cu timpul chiar a devenit culoarea de baza a pitipoancelor (si a copiilor, da' mai bine nu amestec inocenta lor cu prostia pipitelor), de aia incerc sa o evit din vestimentatie si nu numai, pe cat posibil.
  Acum vreo un an-doi, am citit undeva ca rozul este pentru Barbie, nu pentru Ken(asa se scrie?), da' cred ca o sa se schimbe rolurile, avand in vedere ca vara asta, cat a fost ea de lunga, am vazut mai muuulti baieti in amestecatura asta dintre alb si rosu.
  Mi se pare penibil sa vad la fiecare colt de strada mari "macho" cu pachetele de muschi stramtorate de tricouri(uneori si pantaloni) roz-bombom mulate pana la absolut , cu gel pe fiecare fir de par din cap si cu ochelari de soare de ultima moda. Nu am pus o poza cu astfel de specimene, ca' mi-a fost mila de design-ul postarii si chiar mi s-ar face greata :)) . 
  Sa nu fiu rea totusi, sa nu generalizez  . . poate este unu' la 10000 caruia
 ii sta bine imbracat asa, daca nu este din specia extinsa a cocalarilor.
  Tot vara asta am vazut un cersetor de vro' 20 de ani cu unghiile roz .
M-am uitat la el cu toata mirarea si repulsia  de care am dispus in 
momentele alea. Data viitoare cred ca o sa vomit.=)))

  Chiar si pentru fete, rozul nu este ca negrul (slava cerului, destinului,
intamparii etc.), sa fii imbracata din frunte pana in talpi cu el si sa arati bine. 
Da' este si acea categorie mai mult decat enervanta de "printese"carora le
place orice(doar) daca  este roz, de la sosete, agrafe,pana la hartie igienica.

  Voi:  1. Ce parere aveti despre roz?
          2. Obisnuiti sa va imbracati in culoarea asta?
          3.Sunteti de acord cu cele spuse in postare?
  
  

luni, 5 septembrie 2011

Liv and Steven, just a little kiss













  "Steven si Liv Tyler s-au sarutat incestuos!". Asta este unul dintre titlurile care acum jumatate de an au starnit controverse. Intr-adevar, cand am vazut prima data pozele, mi s-au parul destul de 'vinovate'. Insa acum cateva zile am gasit pe youtube video-ul de mai jos si mi-am dat seama ca a fost doar un prilej pentru acea  mass-medie insetata de reclama, pentru a transforma un lucru marunt intr-un scandal de proportii. Ca deh', doar este vorba despre Steven Tyler si fiica lui.
  Sa fim seriosi, mie nu mi se pare nimic in neregula cu  . . cum sa-i spun, pupicul dintre cei doi.

 
  Intamplarea cu pricina a avut loc in Los Angeles, la premiera filmului "Super" in care a jucat fiica rock starului, iar "marele si lungul sarut incestuos" a durat o secunda=)) (la sec. 47 din video).
  Asa arata cateva randuri gasite pe google, pe care probabil le-ati citit deja: "Celebrul solist de la Aerosmith, Steven Tyler si-a sarutat propria fiica pe gura in vazut paparaziilor! Steven a insotit-o pe Liv Tyler la premiera filmului si in vazut tuturor, tatal si fiica s-au sarutat pe gura precum doi indragostiti." 
  O alta postare suna asa: "La premiera celui mai recent film al său, "Super", Liv Tyler l-a sărutat cu patimă pe tatăl său.Liv Tyler a fost surprinsă pe covorul roşu sărutându-se cu tatăl său, Steven Tyler . La Hollywood niciun sărut nu mai pare să fie anormal, însă, de această dată s-a depăşit orice limită, sărutul celor doi fiind unul pasional şi prea lung." In ce sens s-a depasit orice masura si, mai ales, de cand o secunda este prea mult?=)))


  Voi ce credeti:
 1. S-a folosit mass-media de poze pentru a da impresia unui sarut de cu totul alta natura?
 2. La urma urmei, ce parere aveti despre acest sarut?

sâmbătă, 3 septembrie 2011

A fost si nu am fost





  Daca va uitati la emoticonul din stanga, va puteti face o idee de cum am aratat eu in ultimul sfarsit de saptamana din august. Nu, nu aratam asa in exterior, cat in gandul si constiinta mea:))). Sa va lamuresc . . 


In scumpul meu oras au avut loc trei zile de rock . . ma rog, actiunea s-a desfasurat la unicul strand existent aici si care este la doar cateva minute de mers cu masina de blocul in care imi duc traiul. Iar eu, ce-am facut in timpul asta? Nu mai stiu, poate am fost la o plimbare prin oras si in rest in fata calculatorului. Insa nici plimbarea nu a fost nici pe departe pe langa locul in care am vrut sa merg(si nici nu ma gandeam ca nu o sa merg) de cand am vazut afisul cu concertele.
  Pai cum am indraznit sa fac asa ceva? Buna intrebare . . si stupid raspuns: nu am avut cu cine. Din 16 mii de locuitori, nu am avut cu cine sa merg:(. Nu ca nu exista rock-eri prin Simleu Silvaniei, sunt chiar multicei, da' eu nu apartin (inca) niciunei 'gasti' de astfel de persoane rare. Nici cu prietenii nu am avut noroc, fiecare avand(sau invocand) un motiv sa nu mearga. 
  Asa ca a trebuit sa ma resemnez si sa astept ca anul viitor sa apar si eu prin peisaj. Nici macar nu stiu ce formatii au fost :-??, pentru ca singurul afis pe care l-am vazut referitor la asta, a fost dat jos odata cu schimbarea usii pe care era lipit si cel mai probabil aruncat la primul cos de gunoi de pe acolo.
  
  Ca si cum nu ar fii fost de ajuns, dupa ceva timp eu si cu maica-mea ne-am intalnit cu o femeie(pe care eu am poreclit-o "slabuta" din motive personale de care nu sunt mandra=)) ). Dupa ce am ajuns la capitolul 'concertul de la strand' nu a ezitat sa isi spuna of-ul legat de muzica aia de, citez :"Doamne feri" (eu, in gandul meu . . muzica aia de Doamne fii laudat")) ) care se auzea de la ea de acasa si despre "rock-er-istii" care au deranjat-o. Noroc ca nu am cazut de ras cand am auzit-o, in conditiile in care mergeam pe bicicleta cu viteza melcoaicei( exista cuvantul asta?) turbate, ca sa tin pasul cu ele.


  In concluzie:
  1. Daca ati fii fost in locul meu, ce ati fii facut?
  2. Exista astfel de evenimente in localitatea voastra?

joi, 1 septembrie 2011

Aberatii

  De fapt, poastarea asta este doar o aberatie, o metafora a 'luptei' manele-rock si trebuie tratata ca atare.


  Ma uit speriata de jur-imprejur si nu imi vine sa cred ca am ajuns exact in punctul in care imi doream cel mai putin sa ma aflu. Am stiut, mereu am stiut ca voi putea ajunge aici, dar totusi speram ca lucrurile nu vor fi niciodata in stadiul actual . . nu atat de repede, cel putin.
  Ma uit din nou in jurul meu. Perdelele sunt trase, desi este noapte. Simt ca ma aflu pe un sloi de gheata, dar de fapt stau ravasita pe podeaua rece a unui castel care pare bantuit. Daca nu ar fi fost micile lumanari intr-o ordine haotica pe jos, as fii crezut ca am orbit de-a binelea. Ma ridic si observ ca sunt plina de sange, cu hainele rupte care acum par niste zdrente murdare.
  Deschid usa acestei camere si cobor scarile, desi stiu ca voi regreta. Ajung in incaperea cea mare si devin palida, chiar si sangele care coboara de pe corpul meu spre calcaie isi schimba culoarea intr-un galben murdar.
  Un numar neestimat si aparent infinit de persoane se rup pe ritmurile lui Guta si ale lui Gabi de la Oradea(a trebuit sa caut pe google inca ceva nume).
  - Hai si tu, petrecerea este cea mai tare, pe cuvantu' meu de manelist convins! Pai ma fata, asta ii evenimentu' secolului, unde ai mai vazut tu sa cante idolii tuturor intr-un castel parasit. Asta, asculta-ma bine, asta ii cea mai minunata noapte din viata mea, pe cuvantu' meu. Hai si danseaza cu mine, te invat io daca nu stii!
  Am ramas fara cuvinte. Cum?! Omul asta a spun cea mai minunata seara?!
  -Daca nu vrei, atunci esti cea mai mare proasta, fara suparare. Du-te, fugi d'aci cu tricou' tau cu Metallica, noi n'avem nevoie de satanisti care sa faca vraji la menele! - Uitandu-se catre cer tavan:"Ce se intampla cu tineretu' asta, rebelii astia nu mai stiu ce inseamna o manea care sa te unga pe suflet.
  Wow, stie de Metallica . . asta da performanta. 
  Deja nu mai suport sa vad atata lipsa de inteligenta, simt lacrimi in coltul ochilor, dar nu voi plange in fata lor . . in fata lor nu. Ma intorc cu spatele si fug spre usa castelului. Ma opresc doar cand ma stiu afara. Acum plang, asa cum nu am mai facut-o niciodata. Ma simt rau si as vrea sa pot vomita, insa nu am mancat nimic toata ziua.
  Ma intind pe iarba inca uda de la ploaia de acum cateva ore. Sub cap simt ceva tare, prea tare pentru a putea sta comod. Ma uit pentru a vedea ce este si un zambet se lipeste de buzele mele. Este . . este o chitara! Este singura mea salvare! O pun dupa umar si ma intorc la locul din care am fugit cu ceva timp in urma.
  Este liniste, lumea doar murmura, in asteptatea unei alte melodii.
  -Vreti sa auziti o melodie adevarata? intreb triumfator. 
  Nu stiu de ce am intrebat, oricum nu astept un raspuns. Incep doar sa cant o melodie de la Bon Jovi, poate cea mai cunoscuta dar pe care nimeni de acolo nu pare a o stii: "It's my life".
  - Cum indraznesti, nebuno, sa murdaresti atmosfera de aici cu zdranganiturile tale?
  - De fapt, fac doar putina curatenie prin atmosfera! raspund cu o privire ironica si multumita de mine insami.
  Nimeni nu astepta sfarsitul piesei, puradeii cei mai mici chiar se indreapta spre mine cu intentia de a ma bate. Mie imi este indiferent. Sunt o fantoma, nu imi pot face niciun rau fizic. Nimeni nu mai rezista si castelul ramane pustiu, doar eu mai suflu in el si imi vindec ranile cu o melodie care ma face sa uit tot ce s-a intamplat.


 Nota: Scuzati greselile de exprimare, am incercat sa reproduc cat de cat un manelist:))).


  1.V-a placut aberatia(ca altfel nici eu nu pot sa ii spun=)) ) ?
  2.Ce melodie(poate mai potrivita cu situatia de fata) ati fii ales in loc de "It's my life"?