Acum cateva minute, poate un sfert de ora, am terminat de citit "Elevul Dima dintr-a saptea" de Mihail Drumes. De fapt este a doua oara, am mai citit-o acum aproape doi ani. Doamne, inca mai traiesc cele citite, inca mai sunt acea persoane absenta care vede si simte emotiile personajelor pricipale.
Uite ca devin nostalgica, poate va vine sa radeti("ha, ha, e vorba doar de o carte", sau "mai este una care citeste"), dar pentru mine nu este doar un roman, este ceva care ma rascoleste si care ma intristeaza . . sfarsitul este mai mult decat tragic. Asa cum am scris intr-o postare anterioara, obisnuiesc sa plang la finalul cartilor, dar la asta lacrimile(ce lacrimi, hohote) au inceput cu cateva zeci de pagini inainte de a se termina:)).
Ma consider norocoasa ca
Nu va mai retin cu nostalgia mea din care, din pacate si cel mai probabil, maine nu o mai ramane mai nimic, va spun doar ca merita sa va umpleti timpul cu "irealitatea"(suna mai bine decat 'povestea') asta.
Ati mai descoperit o parte din mine, da' nu va pripiti, nu sunt nici pe departe asa sensibila cum ati tinde acum sa credeti, doar ca . . exista lucruri care chiar ma zguduie si ma fac sa ma gandesc cateva clipe la viata, iar in clipele astea nu mai incape niciun fel de duritate.
Va mai las doua intrebari, de curiozitate:
1. Ati citit "Elevul Dima dintr-a saptea"?
2. Exista carti care v-au impresionat cu adevarat?
1. Nu am citit-o, dar postarea asta mi-a deschis curiozitatea chiar daca titlul in sine nu ar prea fi facut-o :-"
RăspundețiȘtergere2. Nu prea cred...mda, recunos, nu-s cea mai mare fana a cititului. :)) Insa era (defapt este ca inca incerc s-o termin) o carte intitulata ¨Istoria lui Dumnezeu¨ Am zarit-o pe un raft, in sufragerie, la niste rude. Eram singura in casa, iar in acel moment am sarit din pat si mi-am zis ca trebuie s-o citesc! Fara alte comentarii! :)) Nu am citit mult pentru ca a trebuit sa astept sa mi-o aduca ei acasa ca mie nu-mi mai incapea in valiza :( Dar din ce am citit pana acum mi se pare foarte interesanta si cu argumente destul de plauzibile. Daca te intereseaza genul asta de carti te-as sfatui s-o citesti ;)
P.S: Eu nu am plans niciodata la finalul unei carti pt ca am prostul obicei de a citi mai intai ultimele cateva pagini :)))
@MiRu
RăspundețiȘtergereSi eu sunt ispitita sa citesc ultimele randuri, da' incerc sa ma abtin:)). Cat despre cartea asta, in special pentru sfarsit am recitit-o, celelalte parti sunt mai mult amuzante decat triste . . aaa, este si singura carte la care am ras in hohote la vreo doua pasaje=)).
1.Da, am citit-o, si nu mi-a placut sfarsitul.Cred ca lui Drumes prea ii placea sa dramatizeze.
RăspundețiȘtergere2.Sunt multe carti care m-au impresionat, dar una care imi vine acum in minte e ''Tandrete'', de Gorge Sovu.
@CrazyCat
RăspundețiȘtergereMie imi plac sfarsiturile tragice, pentru ca ma fac sa ma gandesc mult la ele, desi in cazul asta mi-ar fii placut sa se termine cu impacarea celor doi:).