O cititoare se apleaca nostalgica spre creatie

                                                                       Postarea asta este un impuls de moment, nu are nicio legatura cu muzica, sau cu multele mele nemultumiri. Daca vreti sa va minunati de ce-mi poate creierasu' in momentele de maxima sensibilitate, go on . . si daca vi se par absurditati, considerati ca nu ati citit.


  Acum cateva minute, poate un sfert de ora, am terminat de citit "Elevul Dima dintr-a saptea" de Mihail Drumes. De fapt este a doua oara, am mai citit-o acum aproape doi ani. Doamne, inca mai traiesc cele citite, inca mai sunt acea persoane absenta care vede si simte emotiile personajelor pricipale.
  Uite ca devin nostalgica, poate va vine sa radeti("ha, ha, e vorba doar de o carte", sau "mai este una care citeste"), dar pentru mine nu este doar un roman, este ceva care ma rascoleste si care ma intristeaza . .  sfarsitul este mai mult decat tragic. Asa cum am scris intr-o postare anterioara, obisnuiesc sa plang la finalul cartilor, dar la asta lacrimile(ce lacrimi, hohote) au inceput cu cateva zeci de pagini inainte de a se termina:)).
  Ma consider norocoasa ca imi place ador sa citesc, da' cartile care sunt "pentru mine", care ma schimba atat de mult pe moment, incat ma simt straina fata de realitate, iar elevul Dima este una dintre ele. Acum doi ani am considerat-o cartea mea preferata, iar acum din nou fac la fel, pentru ca nu pot ramane indiferenta. Nu pot, chiar din ziua in care totul s-a incheiat cu "sfarsit", sa revin la viata "normala", fara sa ma mai leg intr-un fel de cele citite . . de data sta cu o postare :). Asa sunt eu, traiesc ce citesc . . bine, nu tot, ca' sunt carti pe care imi vine sa le arunc intr-un colt al camerei si sa nu le mai ridic de acolo:))).
  Nu va mai retin cu nostalgia mea din care, din pacate si cel mai probabil, maine nu o mai ramane mai nimic, va spun doar ca merita sa va umpleti timpul cu "irealitatea"(suna mai bine decat 'povestea') asta.


  Ati mai descoperit o parte din mine, da' nu va pripiti, nu sunt nici pe departe asa sensibila cum ati tinde acum sa credeti, doar ca . . exista lucruri care chiar ma zguduie si ma fac sa ma gandesc cateva clipe la viata, iar in clipele astea nu mai incape niciun fel de duritate.

 Va mai las doua intrebari, de curiozitate:
  1. Ati citit "Elevul Dima dintr-a saptea"?
  2. Exista carti care v-au impresionat cu adevarat?