duminică, 8 ianuarie 2012

Scheletu'-n bocanci (5)

  Zgomot specific de artificii, multa, foarte multa galagie si un sfert din oras adunat laolalta. Exact - revelionul! Si exact - a fost si el acolo - scumpul schelet in bocanci. Si exact - ...
  A fost totusi o atmosfera... sa-i zicem draguta, sau poate, in viziunea scheletului, una suportabila, chiar frumoasa. A fost prima data cand s-a simtit bine in compania oamenilor, pentru ca a simtit nevoia sa impartaseasca cu cineva clipele respective, atunci, la cateva minute de 2012. Sau a fost doar o impresie inselatoare intr-o clipa ceva mai speciala fata de restul anului... pentru ca el stie ca locul lui NU este printre oameni!!
  Tacere brusca, tensiune, asteptare, neliniste, magie,bucurie, emotii, sclipiri in ochi si iar tacere brusca, apoi o voce sugrumata din multime: "Este ora 24:00!".
  Entuziasm, fericire, artificiile care nu au incetat, imbratisari, mii de pupaturi pe zeci de obraji si iar entuziasm, apoi o voce din multime: "Si ce?".  Normal, era vocea celui care poarta bocanci, dar in scurt timp si-a amintit ca in momentele alea vroia sa fie mai apropiat de rasa umana, asa ca a incercat sa repare ceea ce apus inainte (destul de tare cat sa il auda aproape toti): "Si ce ar fi sa trasformam totul intr-o amintire cernuta cu magia prezentului?". Wow, a fost prima metafora pe care vreodata a spus-o in intreaga lui viata, dar se vede ca are alura de artist.
  Atunci, el s-a gandit sa-si puna o dorinta, una care sa straluceasca printre celelalte simple dorinte pe care le avea pana atunci. A inchis ochii si a spus incet, ca aproape i se miscau buzele: "Am nevoie de un suflet pereche, de oase pereche, de o viata pereche care sa imi completeze toate lipsurile. Oare unde este acea "scheleta", care sa ma induioseze de fiecare data cand privirile ni s-ar intersecta? Unde este EA? Parca o si vad, cu trupul ei perfect, parca ii si vad coastele, cutia toracica si cea craniana ca si cum ar fi aici, la o jumatate de sfert de pas de mine. De ea am nevoie si de nimeni altcineva!"
  -Vreti o cupa de sampanie?
  "Parca ii aud si glasul, atat de suav....dar atat de putin feminin?"
  -Vreti o cupa de sampanie?
  "Nu este nevoie sa mai repete, de la ea vreau totul...." Si a deschis ochii pentru a lua sampania. Dar surpriza, in fata lui era doar un baietel de vreo sapte ani, care vroia doar sa fie politicos.
  -Nu copile, cred ca m-am imbatat deja.

3 comentarii:

  1. ...Ok, ai aprobarea mea de artist constipat oligofren să continui seria Scheletului în Bocanci, pentru căăăă, într-adevăr, chiar îmi place. :)) (Bucură-te, rar spun asta)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,si mie imi place!Ar trebui sa scrii mai des despre Schelet...in el cred ca ne regasim toti de aici.

    RăspundețiȘtergere
  3. @mhn24
    Ok, sa traiti!:)) Sper ca o sa-ti placa si continuarile.

    @Andreea McKagan
    As scrie mai des daca as avea mai multe idei... e mai diferit sa scriu despre un schelet:)) Insa, avand in vedere ca de obicei ideile imi vin pe parcurs, o sa incerc:).

    RăspundețiȘtergere